Author: Tomas Zmeskal

Scrisoare de dragoste în scriere cuneiformă

Scrisoare de dragoste în scriere cuneiformă

Tomáš Zmeškal este unul dintre cei mai în vogă autori cehi contemporani. S-a născut în 1966 la Praga, mama sa fiind de naţionalitate cehă, iar tatăl, originar din Congo. În anii ’80 a făcut parte pentru o vreme din formația underground de rock alternativ Psí vojáci, condusă de scriitorul și muzicianul Filip Topol. În 1987 a părăsit Cehoslovacia, îndreptându-se către Londra, unde a studiat limba şi literatura engleză la prestigioasa universitate King’s College. A revenit la Praga aproape un deceniu mai târziu, unde a predat literatură engleză la Universitatea Carolină, iar apoi în învățământul preuniversitar. Este membru al PEN Clubului Ceh. Romanul său de debut, Scrisoare de dragoste în scriere cuneiformă [Milostný dopis klínovým písmem], deși refuzat inițial de câteva edituri, a apărut în anul 2008 și a devenit în scurt timp un fenomen literar, cucerind publicul larg și criticii deopotrivă; a fost nominalizat la Premiul Magnesia Litera în 2009, a câștigat Premiul Josef Škvorecký în același an, iar în 2011 a fost încununat cu Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene. Zmeškal a mai publicat de asemenea volumele Životopis černobílého jehněte, 2009, şi Sokrates na rovníku, 2013. Ce-ar putea avea în comun saga unei familii din Cehoslovacia comunistă, clonarea lui Hitler, muzica lui Haydn, organizarea expoziţiilor universale la Praga, un jefuit ce coalizează cu jefuitorul în noaptea invaziei din 1968, crapul de Crăciun şi străvechea civilizaţie a hitiţilor? În mod obişnuit, mai nimic, dar când toate aceste teme încap pe mâna unui prozator de mare talent, care le îmbină cu migală de miniaturist şi pasiunea unui amator de puzzle-uri complexe, rezultatul e un roman fascinant. Scrisoare de dragoste în scriere cuneiformă este în același timp o înduioşătoare cronică a unei complicate poveşti de dragoste și o meditaţie asupra ororior războiului şi a mutaţiilor profunde pe care un regim opresiv şi totalitar le poate produce în mentalul unui popor. Fiecare personaj este deopotrivă învins şi învingător, adună răni adânci pe care le ascunde cu grijă, dar refuză să capituleze în fața istoriei. Deosebit de emoţionantă este umanitatea care transpare la tot pasul, nevoia de dragoste, înţelegere şi acceptare a omului şi lupta pentru supravieţuire în cadrul unui sistem care sileşte la compromisuri dureroase, de la adulter și trădare la simularea nebuniei și recluziune socială. „[...] Precum un ogar de curse flămând și dezlănțuit, rămas singur pe pista de concurs, autorul se aruncă asupra unor motive narative care ar rezista și ar convinge și ca povești de sine stătătoare, le combină, inserează pe parcursul acțiunii elemente de mit, de science-fiction, de grotesc, digresiuni în aparență nelalocul lor. El simulează că nu i-ar fi suficientă tema de mare forță a deținutului politic din anii ’50, reprezentată prin povestea lui Josef, a cărui soție cedează, până la urmă, insistențelor unui torționar, fost prieten comun și coleg de liceu al amândurora, ceea ce îi va traumatiza și va schimba relațiile dintre ei pentru tot restul vieții. [...] Tocmai aceste „viraje“, elemente de montaj, salturi, acest arbitrar narativ pe alocuri bolovănos, tocmai aceste elemente fermecătoare de stil ale lui Zmeškal m-au fascinat cel mai mult. Pe de altă parte, scena întâlnirii lui Josef cu fiica sa după întoarcerea din lagăr mi se pare una dintre cele mai puternice și mai intense pe care mi le-a oferit literatura cehă a ultimilor ani. Prin schimbarea discretă a tonurilor majore și minore, autorul a reușit să descrie într-un mod extrem de pătrunzător atmosfera ultimilor șaptezeci de ani din existența acestei țări.“ Jan Rejžek, LIDOVÉ NOVINY, 2008 More info →
Shares