Tag: Europa de Est

Povestiri dintr-un buzunar & Povestiri din celălalt buzunar

Povestiri dintr-un buzunar & Povestiri din celălalt buzunar

Volumul Povestiri dintr-un buzunar & Povestiri din celălalt buzunar (1929) cuprinde scurte naraţiuni umoristice cu iz detectivistic. Autorul glisează întotdeauna subtil către situaţii absurde, întâmplări banale ajungând să ia proporţii în mod artificial, pentru ca întotdeauna finalul să dezamorseze în cheie ironică întreaga construcţie narativă. Personaje caricaturale populează o lume mică, plină de iluzii, în care autismul social pare generalizat, iar cele mai luminate minţi sunt detectivi, profesori sau funcţionari mărunţi care izbutesc să vadă imaginea de ansamblu. Un hoț care dă spargeri numai pentru a lăsa câte o poezie la locul faptei, în speranţa că va fi publicat, un tânăr care se autodenunţă, fără să dea detalii despre crima comisă, și care nu poate fi judecat în lipsa probelor, un ajutor de brutar care strecoară ace în pâinile pe care le coace pentru a se răzbuna pe patron sunt tot atâtea exemple de protagonişti ai unor întâmplări aparent lipsite de motivaţii reale. Numai că în proza lui Čapek, ce emană prin toţi porii umor negru şi caustic, actul gratuit nu există, iar personajele, oricât de bizar ar părea, au motive şi alibiuri pe cât de mărunte, pe atât de veridice. Să vă spun un lucru: acel ceva pe care-l numim „viața noastră“ nu-i tot ce am trăit în realitate; e doar o selecție. Ceea ce trăim noi reprezintă mai mult decât e în stare mintea noastră să cuprindă. De aceea selectăm doar ceea ce ne convine și alcătuim din asta un fel de narațiune simplificată. Iar acestui produs îi zicem „viața noastră“. Dacă ne-am putea da seama câte resturi dăm deoparte, peste câte lucruri bizare și groaznice sărim! Noi însă nu putem trăi cu adevărat decât o singură viață. Ar fi peste puterile noastre să trăim mai multe. N-am avea suficiente forțe să ducem pe umerii noștri această viață, dacă n-am pierde pe drum cea mai mare parte din ea. More info →
Nu vreau să mă întorc printre morţi şi alte povestiri

Nu vreau să mă întorc printre morţi şi alte povestiri

Erika Olahová, născută în anul 1957, este o scriitoare cehă de etnie romă. A început să scrie în anii ’90 şi a debutat în 2001 cu povestirea Copilul, publicată în Romano Džaniben, o publicaţie periodică de limbă, istorie şi cultură a romilor. Prozele sale scurte au apărut mai apoi în diferite reviste, cum ar fi Revolver Revue sau Host, unele fiind incluse şi de Nancy Hawker în antologia Providky. Short Stories by Czech Women (Londra, 2006). Povestirile sale nu sunt preluări din folclorul rom, dar, în cele mai multe dintre cazuri, temele tradiţionale au fost folosite ca sursă de inspirație. Erika Olahová se numără printre primii autori de etnie romă din Republica Cehă şi face dovada unei creaţii originale, cu o voce bine conturată, independentă. „[…] nu putem decât să ne identificăm cu afirmaţia Erikăi Olahová: «Mi-aş dori ca, atunci când citesc, oamenii să se cufunde în gânduri, să nu rămână doar la suprafaţă.» Vorbele şi creaţia ei vor putea să inspire şi alţi autori romi, nu doar din Republica Cehă, ci, cu ajutorul traducerilor, şi din străinătate. Literatura romă are deja un fundament, dar evoluţia sa viitoare depinde atât de disponibilitatea autorilor de a scrie, cât şi de sprijinul şi de dorinţa editurilor prestigioase de a publica această literatură.“ - Petra Dobruská „Oroare, magie, suflet omenesc pus pe tavă. Scriitura este abruptă, respiră spiritul rom prin toţi porii, fără dulcegării inutile.” - Tomáš Weiss More info →
Rugă pentru Katerina Horovitzova

Rugă pentru Katerina Horovitzova

Probabil cel mai cunoscut roman al lui Arnošt Lustig, unul dintre marii scriitori ai Holocaustului, Rugă pentru Kateřina Horovitzová (1964) are ca sursă de inspiraţie un fapt real şi a fost scris într-o singură noapte. Kateřina Horovitzová este o tânără cu visuri mari: să fie o dansatoare faimoasă. Nu şi-a contrazis niciodată tatăl, dar odată ajunsă pe rampa de triere a lagărului, viaţa vrea cu orice preţ să învingă: „Nu vreau să mor“, spune ea şi îşi părăseşte familia în voia unei sorţi atât de clare pentru a se alătura unui grup de industriaşi ce fac parte dintr-un transport special, parte a unui schimb de prizonieri. Cât costă o viaţă? Destul, dar suportabil, din punctul de vedere al conducătorului informal al grupului de privilegiaţi, domnul Herman Cohen. Sub protecţia lui se va afla Kateřina Horovitzová şi domnul Cohen, om de cuvânt şi de afaceri, este mulţumit de rigoarea nemţească ce presupune chitanţe, înscrisuri şi documente de tot felul; acestea sunt dovezi ale înţelegerii la care s-a ajuns, dovezi irefutabile ale soluţiei finale în urma căreia un tren trebuie să îi ducă spre libertate. La foarte scurt timp după apariţie, în 1965, romanul a fost ecranizat în regia lui Antonín Moskalyk, iar în 2012 o dramatizare a fost jucată în câteva ţări ­central-europene într-un tren alcătuit din două vagoane pentru animale. Rugă pentru Kateřina Horovitzová este prima carte a lui Arnošt Lustig tradusă în limba română. „Un roman maiestuos. O poveste de neuitat.“ - The Washington Post „Ca mărturie asupra brutalităţii răului, această carte este comparabilă cu Jurnalul Annei Frank.“ - Minneapolis Tribune More info →
Scrisori către Dubenka

Scrisori către Dubenka

La începutul anului 1989, cu intuiţia că sfârşitul regimului comunist în Cehoslovacia nu poate fi departe, Bohumil Hrabal, în vârstă de 75 de ani, reîncepe să scrie, după o lungă perioadă de tăcere literară. Volumul de faţă reuneşte eseurile epistolare scrise de autor în perioada 1989–1991 şi adresate Dubenkăi — numele de alint pentru boemista americană April Gifford, care se hotărâse să înveţe limba cehă pentru a putea citi operele lui Hrabal în original. Scrisorile acestea nu-i vor fi niciodată trimise, dar Dubenka devine o muză, destinatara ideală şi idealizată a acestor texte pe care scriitorul însuşi le numea „reportaje lirice“; ele reunesc, într-o tehnică asemănătoare colajului, cronici ale evenimentelor importante care au dus la Revoluţia de catifea şi care au urmat acesteia, amintiri legate de pierderea soţiei sale, portrete ale diferitelor personalităţi literare şi politice importante în epocă, impresii din călătoriile făcute în Statele Unite şi în Marea Britanie. Urmând volutele imprevizibile ale memoriei, Bohumil Hrabal îmbină istoria personală cu proza poetică, punând într-o legătură rafinată girafa în flăcări a lui Salvador Dalí, imaginile din Praga aflată sub ocupaţie nazistă, cutiile de supă ale lui Andy Warhol, tancul roz, căsuţa sa din Kersko, satul înconjurat de păduri unde îl aşteaptă întotdeauna pisicile-copii, restaurantul-berărie „Tigrul de Aur“. „Un scriitor superb.“ - Julian Barnes „Hrabal este […] o uriaşă descoperire a mea din ultimii ani, unul dintre acei autori pe care-aş vrea să-i citesc integral, fără să sar nicio carte, niciun rând.“ - Mircea Cărtărescu More info →
Munții Roșii

Munții Roșii

Cinci voci narative din trei generaţii diferite. Un spaţiu – Mongolia – al orizonturilor largi, al oamenilor care cutreieră liberi stepele, al tradiţiilor imposibil de clintit. Romanul deapănă povestea unor femei din aceeaşi familie, spusă din perspective diferite, aşa încât cititorul asistă la o totală estompare a graniţelor dintre bine şi rău, moralitate şi supraviețuire, tradiţie şi noutate. Cheia acestei naraţiuni-puzzle este ­tocmai disoluţia tuturor personajelor într-un univers care pare să înghită individul şi să-l reducă la statutul de parte insignifiantă într_un angrenaj mult mai mare. Cartea este un mozaic exotic în care intră tensiuni între generaţii, conflicte de familie, înfruntări între medii sociale diferite, pasaje confesive, fragmente de bildungs­roman, toate dublate de o voce auctorială surprinzător de matură, impecabil controlată, stăpână întru totul pe mijloacele de construcţie a textului. - Răzvan Năstase Munții Roşii ne invită într-un univers aparte creat de Petra Hulová, mongol, dar în acelaşi timp abstract şi atemporal, populat de personaje feminine memorabile cu care cititorul empatizează lesne. - World Literature Today More info →
Shares