Tag: România

Amintiri şi icoane din trecut

Amintiri şi icoane din trecut

„Străbunica mea, Olga Gigurtu, Amama, cum îi spuneam eu, locuia la fiica ei, Valérie Chiru, bunica mea, în casa din Calea Dorobanţilor 21 (dărâmată în 1968, pentru a lăsa loc noii aripi a A.S.E.-ului). Am cunoscut-o puţin, aveam 4 ani când a plecat în lumea celor drepţi. Dar ştiu că era mândră de mica strănepoată şi mă punea să dansez în faţa invitaţilor ei. Avea jour fixe de două ori pe săptămână. De la bunica mea ştiu că Olga Gigurtu era amorezată jusqu’au bout des ongles de soţul ei, Generalul Petre Gigurtu, pe care îl însoţea în deplasările militare, fără să se teamă de lipsa confortului şi de oboseală. Era, se pare, extrem de sociabilă, generoasă, înţeleaptă şi îngăduitoare cu oamenii, calităţi preluate de fiica ei, Valérie. Olga a fost o femeie frumoasă, elegantă, foarte cultivată, romantică, picta, cânta la pian, era prietenă cu Emil Gârleanu. Era extrem de cochetă şi se pare că, deşi împlinise 75 de ani, un domn ar fi glumit: «dacă Doamna General o cere, merg cu ea până la capătul lumii!». Am citit amintirile străbunicii încă din copilărie, eram fascinată de ele şi îmi doream nespus să-i semăn. Mă bucur astăzi că această carte atât de dragă mie prinde din nou viaţă.” ALEXANDRA VĂLLIMĂRESCU, strănepoata autoarei More info →
Povestea unei iubiri. Jurnalul Ellei Filitti adnotat de Principele Carol

Povestea unei iubiri. Jurnalul Ellei Filitti adnotat de Principele Carol

„A fost odată ca niciodată... Au fost odată doi tineri, un băiat şi o fată, care se iubeau şi pe care soarta și urgia războiului i‑au despărţit pentru totdeauna. In această cheie romantică, impregnată de inocenţă, visare, obsesii dureroase, trebuie citit Jurnalul Ellei Filitti, ca de altfel paginile răzleţe rămase din creaţia similară a iubitului ei, Principele Carol, viitorul rege al Romaniei.” Georgeta Filitti More info →
Tovarăşul baron. O călătorie în lumea pe cale de dispariţie a aristocraţiei transilvănene

Tovarăşul baron. O călătorie în lumea pe cale de dispariţie a aristocraţiei transilvănene

În zorii întunecaţi ai zilei de 3 martie 1949, întreaga aristocraţie transilvăneană a fost luată pe sus din paturi şi încărcată în camioane. În aceeaşi zi, Partidul Muncitoresc Român anunţa cu mare satisfacţie deportarea tuturor marilor moşieri şi confiscarea averilor acestora. Pentru victoria definitivă a comunismului se impunea distrugerea ultimilor duşmani de clasă. Sub teroarea regimului lui Gheorghiu-Dej şi mai târziu al lui Ceauşescu, aristocraţii au fost nevoiţi să ducă o viaţă dublă: în timpul zilei lucrau în cariere de piatră, în combinate siderurgice şi în ateliere de tâmplărie; seara se adunau în secret pentru a perpetua ritualurile unei lumi apuse. Pentru a se documenta asupra acestui episod prea puţin cunoscut din istoria recentă, Jaap Scholten a călătorit mult în România şi Ungaria, în căutarea puţinilor aristocraţi rămaşi în viaţă, martori ai evenimentelor din noaptea de 3 martie 1949. A vorbit cu oameni care au supravieţuit gulagului românesc şi s-a întâlnit cu membrii tinerei generaţii, descendenţi ai acestor distinşi nobili, pentru a discuta cu ei despre situaţia retrocedării proprietăţilor lor şi despre viitor. Cum se poate reconstrui ceva într-o ţară confruntată cu realitatea unui vid moral? More info →
Mesele de odinioară. De la Palatul Regal la Târgul Moşilor

Mesele de odinioară. De la Palatul Regal la Târgul Moşilor

„Vă invităm să călătorim împreună printre mâncărurile de altădată ale românilor şi să ne aşezăm, măcar cu gândul, la mesele de odinioară. De la Palatul Regal la Târgul Moşilor, din epoca fanariotă în perioada interbelică, de la mâncărurile grele şi spectaculoase ale curţilor boiereşti din secolul al XIX-lea la mâncărurile elaborate, rafinate şi elegante ale bucătăriei franceze, vom încerca să revizităm o porţiune agreabilă a trecutului nostru, care ne poate da idei şi pentru prezentul nostru culinar.” Ana Iorga, Filip-Lucian Iorga More info →
Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900–1950) și alte pagini memorialistice

Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900–1950) și alte pagini memorialistice

„I-am vazut pe ultimii «muscali cu cauciuc» din Piata Teatrului National... Si am fost pasagerul ultimului tramvai cu un cal, care oprea gratios la scara, in fata casei... Si i-am apucat pe ultimii sacagii, cu lumanarica de ceara aprinsa si lipita de doaga butoiului lor pe roate... Si am fost ultimul musteriu al ultimilor, de pe strazile Bucurestiului, bragagii, salipgii si placintari... Si am fost eroul ultimului «cartel» sau provocare la duel... Epoca de huzur din jurul anilor 1900, cand pornesc amintirile ce urmeaza, se situa sub semnul zodiacal al bunului trai, al nepasarii pentru ziua de maine, la care aproape nimeni nu gandea, al placerilor cuminti si, uneori, al patimilor lumesti spre care indeamna lipsa altor griji. Asta tinu pana la dezastrul acestui huzur universal, anuntat de trambitele si bubuitul zilei de 2 august 1914, cand toate perspectivele si tot decorul vechi al vietii se prabusira dintr-odata, ca si cum n-ar fi fost, si ca sa nu mai reapara nici pana azi, aducand in locul lor pe lume dezechilibrul moral si material, ingrijorari si lipsuri nesfarsite, surpari politice, sociale si economice de proportii necunoscute.“ More info →
Shares