10 scriitori brazilieni pe care să-i citești

Ochii intregii planete au fost ațintiți în această perioadă pe Brazilia și Olimpiada de la Rio. Desigur, pe lângă plajele care ne iau ochii nici situația politică tensionată, criminalitatea ridicată și diferențele atât de vizibile dintre cei bogați și cei săraci nu au fost omise din diversele reportaje. Multe dintre aceste teme sunt tratate și de către literatura braziliană. Ca ați fost sau nu în Brazilia, cu ocazia celebrului carnaval sau a Olimpiadei, că intenționați sau nu să ajungeți pe acolo, vă propunem, într-o ordine aleatorie, câțiva autori brazilieni cu ajutorul cărora să descoperiți țara cafelei și a sambei.

sursa - twitter.com / @ranchocarne
sursa – twitter.com / @ranchocarne

#1 Daniel Galera face parte din generația tânără de scriitori brazilieni ale căruit cărți au fost adaptate uneori pentru teatru și film, distinse cu numeroase premii și traduse în mai multe limbi. Născut în 1979 în Sao Paolo, crește și locuiește în Porto Alegre până în 2005 când revine în Sao Paolo. Pentru moment, editura Vivaldi vă oferă traducerea în română a romanului „Mâini de cal”, a cărui acțiune se desfașoară în Porto Alegre, capitala statului Rio Grande do Sul, ale cărui cartiere tradiţionale mărginaşe mor cu încetul, spre a face loc edificiilor moderne ale unei mari metropole.

raimundo-carrero
sursa – goodreads.com

#2 Raimundo Carrero, o voce importantă a literaturii braziliene s-a născut în 1947 în Salgueiro, statul Pernambuco. Înainte de a se dedica scrisului, Carrero a fost profesor de muzică și membru al unei formații de muzica rock „Os Tartaros”. Deasemenea, a devenit cunoscut în țară și străinătate și datorită activității jurnalistice. Romanul său de debut, scris la 23 de ani, „Povestea Bernandei Soledade” are un ritm apăsător, miros de sange purtat de furtuni, construit vizual ca o scenă de teatru. Recomandăm! Scriitura lui Carrero e scurtă, vibrantă și foarte încărcată emoțional.

clarice-lispector
sursa – Photo: Claudia Andujar / goodreads.com

#3 Clarice Lispector, numită și „marea vrăjitoare a literaturii braziliene” s-a născut într-o familie de evrei în Ucraina în 1920. Familia va emigra in Brazilia în același an. Va studia Dreptul în Rio de Janeiro și se va căsători cu un diplomat pe care îl va urma în misiunile sale prin Europa. La fel ca Raimunod Carrero, la 23 de ani publică primul ei roman – „Aproape de inima vijelioasă a lumii” – care îi va aduce faima peste noapte. Considerată de multi dintre criticii care i‑au studiat opera drept capodopera ei, „Patimile dupa G.H.” este cartea despre care și Clarice Lispector considera că i‑a implinit cel mai bine propriile exigențe de scriitoare. Roman mistic și filosofic, set de exercitii spirituale în căutarea non‑sinelui ascuns în miezul sinelui, „Patimile dupa G.H.” pune pe marginea abisului o femeie, una dintre femeile lumii, dar și femeia din toate femeile.

Nimeni să nu-şi facă iluzii: la lucrurile simple ajungem numai după mari eforturi. – Clarice Lispector / Ora stelei

antonio-torres
sursa – travesa.com.br

#4 Antonio Torres este un alt mare scriitor brazilian al generatiei ’70 alături de Clarice Lispector, Jorge Amado, Graciliano Ramos, Rachel de Queiroz – care, sub un regim militar extrem de represiv, și‑au schimbat strategia literară, descriind realitatea socială și politică a vremii lor într‑un discurs narativ alegoric. Realismul magic și fantasticul au devenit una dintre mărcile stilului literar al acestei generații. În portofoliul editurii Univers, bogat în scriitori brazilieni, puteți găsi unul dintre romanele care l-au consacrat – „Acest pamânt”, roman a cărei acțiune se desfășoară în satul Junco, din Bahia, locul de naștere al autorului.

alberto_mussa
sursa – albertomussa.com

#5 Alberto Mussa ne introduce într-o lume magică, originile sale orientale se împletesc cu influențele locului în care s-a născut. Mussa, născut în Rio de Janeiro în 1961, provine dintr-o familie cu origini în Liban și Pakistan; de aici și curiozitatea sa pentru cultura orientală și literatura arabă, curiozitate care își pune amprenta pe toate scrierile sale. Vă recomandăm „Tronul reginei Jinga” în care enigma unor crime sângeroase din secolul al XVII‑lea, tradiţiile africane aduse de sclavi, și o confrerie secretă se împletesc în firul unei poveşti spuse de diferiţi protagonişti, într‑un amestec de perspective şi rase care redau însăşi esenţa Braziliei.

adriana-lisboa
sursa – adrianalisboa.com

#6 Adriana Lisboa s-a născut în Rio de Janeiro în 1970 și a studiat muzică și literatură. A profesat o vreme în domeniul muzicii, a lucrat ca traducător de ficţiune, dar adevărata ei vocaţie a fost dintotdeauna scrisul. În 1991 și-a publicat primul roman, Os fios da memória („Firele memoriei”), iar în 2001, „Simfonie în alb”(Editra Univers, 2013) a primit prestigiosul premiu pentru literatură José Saramago. Au urmat mai multe romane (Rakushisha(Editura Univers, 2014), Azul-Corvo, Hanói), care i-au adus o reputaţie consolidată cu fiecare titlu publicat. A trăit în Franța și Japonia, iar în prezent trăiește in SUA.

paulo-lins
sursa – alchetron.com

#7 Paolo Lins s-a născut în 1958 la Rio de Janeiro și a crescut în cea mai faimoasă favela din Brazilia, numită de localnici Cidade de Deus, Orașul Domnului. Inițial „Orașul Domnului” s-a dorit a fi un proiect de locuințe pentru cei afectați de unele dintre cele mai groaznice inundații din Rio din 1966. Rezul­tatele școlare foarte bune și talentul literar remarcabil, pe care l-a manifestat la o vârstă precoce, i-au permis să evadeze din favela; a rămas însă legat de ea în mod simbolic, fiind numit de critică „poetul revoltat al ghetoului“ atunci când s-a impus pe scena literară braziliană. Lins este unul dintre fondatorii grupului Cooperativa de Poetas, înființat în anii ’70 cu scopul de a le da tinerilor autori șansa de a-și publica operele. Este și membru al juriului care decernează prestigiosul Premio Casa de las Americas. În prezent scrie un roman despre sclavagismul din Brazilia, incepind cu secolul al XV-lea, în care își propune sa realizeze o recon­strucție ficțională a istoriei unei familii de brazilieni, până la stramoșii lor africani sclavi. Romanul său „Orașul Domnului” a fost ecranizat în regia lui Fernando Meirelles și a Katiei Lund, având patru nominalizări la premiile Oscar. Există însă diferențe semnificative între film și cartea pe care s-a bazat. Lins nu judecă, ci încearcă să redea instantanee de viață și/sau moarte explicând astfel cum părți din Rio de Janeiro s-au coborât într-o anarhie criminală. Astfel de favelas sunt „casă” pentru aproximativ un sfert din populația orașului.

jorge-amado
sursa – goodreads.com

#8 Jorge Amado(1912 – 2001), cel mai mai renumit scriitor brazilian al școlii moderniste vă dă întâlnire cu lumea colorată a Bahiei – plină de locuitori cu sânge amestecat, ritualurile religiei afro-braziliene candomblé, enormele diferenţe sociale, contrastul între comportamentul aspru, uneori violent, şi fragilitatea copiilor vagabonzi –  în „Căpitanii nisipurilor”, carte cenzurată, arsă în piața publică pentru caracterul subversiv.

Omolu a trimis în oraş buba neagră. Dar cei care stăteau în partea de sus a oraşului, cei bogaţi, s-au vaccinat, iar Omolu era o zeiţă din pădurile Africii, nu ştia nimic despre vaccin. Iar vărsatul a coborât în oraşul săracilor şi i-a îmbolnăvit pe oamenii sănătoşi, i-a doborât pe negri în paturi, umplându-i de bube. Atunci au venit oamenii de la serviciul public de sănătate, au pus bolnavii în saci şi i-au dus într-un lazaret. Femeile plângeau, ştiind că n-aveau să-i mai vadă niciodată. – Jorge Amado / Capitanii nisipurilor

A debutat la vârsta de optsprezece ani cu romanul „Ţara carnavalului”. În acelaşi an s-a stabilit în Rio de Janeiro unde a făcut studii de Drept, dar nu a practicat niciodată profesia de avocat, dedicându-se în schimb scrisului. Printre cele mai cunoscute romane ale sale se numără Gabriela (publicat în 1958 şi ecranizat într-un film de mare succes), Dona Flor şi cei doi soţi ai ei ( publicat în 1966 şi de asemenea adaptat pentru marele ecran), Păstorii nopţii (1964).

Moacyr-Scliar
sursa – www.portoalegre.travel

#9 Moacyr Scliar (1937‑2011) s‑a născut în Porto Alegre, în statul brazilian Rio Grande do Sul, într‑o familie de evrei emigrată din Basarabia. A studiat medicina şi a practicat această profesie până în 1987, în paralel cu o carieră literară care i‑a adus o faimă internaţională.
Moacyr Scliar a început să se impună ca o voce distinctă în literatura braziliană o dată cu publicarea celui de‑al doilea volum de povestiri, Carnavalul animalelor (1978), o carte în care se întreţes alegoria, fabula, folclorul şi incursiunile într‑o metaficţiune de tip Borges. Cele mai cunoscute dintre romanele sale („Centaurul din grădină”, „Războiul din Bom Fim”, „Femeia care a scris Biblia”, „Ciudatul popor al lui Rafael Mendes”). Deși scris în 1981, romanul „Max și felinele”  a stârnit controverse când Yann Martel a castigat Booker Prize pentru cartea lui din 2001, „Viața lui Pi”, o poveste suspect de asemănătoare. Max, protagonistul lui Scliar, dorind să fugă de represiunea nazistă, ajunge să rătăcească pe apele oceanului, neavând ca însoțitor de bord decât un jaguar. Dacă și cum reușește să supraviețuiască rămâne să aflați pe cont propriu. „Centaurul din gradina” este inclus în lista „100 Greatest Works of Modern Jewish Literature” by The National Yiddish Book Center.

„Acasă, vorbești idiș, mănânci gefilte fish și sărbătorești sabatul. Dar pe stradă dai peste fotbal și samba și vorbești portugheza. După o vreme, începi să te simți ca un centaur.“ – Moacyr Scliar / Centaurul din grădină

sursa - objdigital.bn.br
sursa – objdigital.bn.br

#10 Machado de Assis, pentru că nu puteam să nu includem și un clasic al literaturii brazilieni, unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai săi, un pionier al literaturii moderne braziliene, mai puțin descoperit în Europa. În 1941 „The Brazilian Academy of Letters” a fondat Premiul Machado de Assis, cel mai prestigios premiu pentru literatură din Brazilia. Printre admiratorii scrierilor sale se numără José Saramago, Carlos Fuentes, Thomas McGuane și Susan Sontag.

Noi omorâm timpul, dar el ne îngroapă. – Machado de Assis / Quincas Borba

P.S.: Nu, nu am uitat de Paulo Coelho. Bănuim însă că nu avem cititori care să nu fi făcut cunoștință cu faimosul autor până acum și că poate vă doriți să descoperiți și alți scriitori brazilieni.

*Imagine header –  Bruno Lechowski – Rio de Janeiro, Capital of Beauty, 1939

Cartea Mea
WhatsApp
RSS