Alena Ježková

Praga. Un oraş cu o tradiţie milenară. Un oraş unde istoria pândeşte la fiecare colţ de stradă. Caldarâmul de sub tălpile tale, zidurile locuinţelor, bisericile şi palatele pe lângă care treci, pieţele şi ungherele cele mai ascunse sunt toate îmbibate de un trecut fascinant, pe care poate că nici nu l-ai bănui. Praga abundă de poveşti, legende istorice şi mituri, ­unele consemnate de cronicari străvechi, altele strânse recent laolaltă de filologi entuziaşti.

77 de legende pragheze este o carte adresată tuturor celor care vizitează Praga şi cărora le face plăcere să asculte povestiri încărcate de mister. Majoritatea legendelor fac referire la clădiri şi locuri care încă există şi care pot fi găsite cu uşurinţă pe hărţile detaliate şi clare incluse în paginile acestui volum.

77 de legende pragheze este mult mai mult decât o lectură interesantă şi captivantă, fiind genul de carte care îţi poate da ghes să descoperi tu însuţi monumentele şi obiectivele turistice romantice şi uimitoare din Praga.

Într-o după-amiază de vară, Libuše şi Přemysl împreună cu suita lor priveau de pe zidurile Vyšehradului. Soarele era la asfinţit şi razele lui piezişe poleiau cu aur ţinuturile din jur. Deodată, Libuše înaintă până la marginea zidului, întinse mâna spre vârfurile împădurite de pe malul celălalt al Vltavei şi începu să vorbească astfel, ca o prorocire:
— Văd un oraş mare şi frumos, a cărui fală va ajunge odată până la stele. Acolo, în pădure, se află un loc unde veţi găsi un bărbat care ciopleşte pragul de la uşa casei sale. În acel loc să puneţi să fie ridicat un castel şi să-l numiţi Praga. Şi aşa cum prinţii şi regii se apleacă în faţa unui prag, tot aşa va veni o zi în care cei mai puternici se vor pleca în faţa castelului şi oraşului care va creşte sub el.

A doua zi, Přemysl trimise soli în locul unde spusese Libuše. Şi într-adevăr găsiră acolo un om care cioplea pragul uşii de la casa sa şi în acel loc ridicară un castel. Aşa cum anii au zburat şi secolele s-au scurs ca apele Vltavei în marea timpului, tot aşa castelul din Praga deveni reşedinţa prinţilor cehi şi mai târziu a regilor cehi. Şi în faţa frumuseţii oraşului care îi poartă numele, se înclină până astăzi oamenii din întreaga lume.