Alexandre Dumas

Romanul Cei Patruzeci si Cinci a fost scris intre anii 1847 si 1848 in colaborare cu Auguste Maquet, romancier si dramaturg francez cunoscut in lumea literara mai ales datorita prieteniei sale cu Alexandre Dumas.
Actiunea se petrece intre 1585 si 1586, treisprezece ani dupa masacrul din noaptea Sfantului Bartolomeu, cand Franta este inca in plina tensiune si agitatie din cauza „razboiului religiilor“ si a luptei pentru putere. Perioada tumultuoasa a secolului al XVI-lea i-a oferit lui Dumas o cantitate mare de material istoric; el a ales sa urmareasca in romanul sau trei piste principale ale evolutiei politice si sociale ale acelor vremuri: evenimentele tulburi din Paris, ascensiunea la putere a lui Henric al IV-lea de Navara si deruta ducelui d’Anjou, in Flandra. Intriga complexa, personajele puternice cu interese clare dar incompatibile, scenele de razboi alternate cu cele de dragoste, reusesc sa intregeasca aceasta capodopera, pe drept cuvant una dintre cele mai valoroase din portofoliul autorului.

Al treilea si ultimul roman despre aventurile lui D’Artagnan si ale muschetarilor. Urmand seria evenimentelor din Cei trei muschetari si Dupa 20 de ani, in Vicontele de Bragelonne, actiunea are loc intre anii 1660 si 1667 si priveste transformarea Regelui Ludovic al XIV-lea dintr-un baiat slab si fara autoritate, intr-un rege absolut asupra Frantei. La inceputul romanului aflam ca D’Artagnan nu mai este capitanul muschetarilor din cauza Cardinalului Jules Mazarin, ba chiar isi da demisia din serviciile Regelui, pentru ca nu-i mai suporta acestuia capriciile. Ludovic vrea sa-l ajute pe Carol al II-lea sa reurce pe tronul Angliei, dar se lasa convins de primul sau ministru, Mazarin, sa nu faca asta. Dar, D’Artagnan, ajuns in Anglia pentru a-si face si el o avere si ajutat de Athos, il va readuce la tron pe Carol al II-lea. Asadar, imaginea Regelui Carol al II-lea este reabilitata in fata intregii lumi, Cardinalul Mazarin moare, iar D’Artagnan se reintoarce in slujba Regelui Ludovic al XIV-lea si redevine seful muschetarilor. Cat despre eroul titular, Raoul de Bragelonne, fiul lui Athos, acesta are aparitii aproape pasagere in roman. Iar personajul nu are legatura cu numele istoric Nicolas de Bragelonne.

„[...] Regina Margot ramane, mai presus de toate, romanul dragostei si al prieteniei. Al prieteniei dintre La Mole si Coconnas, nedespartiti nici chiar in moarte, desi totul in viata parea sa-i desparta: convingerile religioase, firea, chiar. Al prieteniei dintre frumoasa si nefericita Regina Margot si ducesa Henriette de Nevers, intr-o lume a minciunii, ipocriziei si crimei, in care relatia sincera dintre ele pare chiar mai neverosimila decat tragica iubire ce le va lega de cei doi prieteni. Al prieteniei, in ultima instanta, dintre Regina Margot si sotul ei, prietenie care ii salveaza viata celui ce va deveni marele rege Henric al IV-lea, suveranul care va readuce pacea in Franta si va pune astfel bazele viitorului unei mari natiuni.“, Ileana Mihaila