Amin Maalouf

Urmare a descoperirii si utilizarii pe scara larga a unei substante ce permite alegerea sexului nou-nascutului, numarul fetelor scade dramatic. Parintii vor baieti care sa le duca numele mai departe. Pe parcursul a doar citeva generatii, fata lumii se schimba: frustrarea si dezlantuirea instinctelor agresive masculine sint semnele intronarii apocaliptice a sterilitatii. Pe acest fundal intunecat se proiecteaza povestea de iubire a unui cuplu format dintr-un entomolog si o jurnalista, primii care inteleg nebunia si incearca sa-si avertizeze semenii. Fiica lor, numita simbolic Béatrice, intruchipare a eternului feminin, este totodata o promisiune ca omenirea va dainui: cita vreme va exista o femeie, viata nu se va stinge.

Pornind de la un pretext literar (manuscrisul Rubaiatelor lui Omar Khayyam, cunoscutul poet persan), Amin Maalouf reconstruieste, in Samarkand, un univers exotic de o frumusete tulburatoare, populat cu personaje coborate parca din O mie si una de nopti: Omar Khayyam insusi, o personalitate remarcabila a acelor timpuri, poet, matematician si astronom stralucit, vizirul Nizam al-Mulk, ale carui teorii politice anticipeaza Principele lui Machiavelli, si Hasan Sabbah, al carui fanatism religios este egalat numai de indarjirea cu care isi conduce spre victorie grupul de asasini refugiat intr-o fortareata de pe culmile muntelui Alamut.

Versiunea europeană şi cea arabă ale cruciadelor nu prea au multe în comun. Pentru arabi, secolele XII-XIII au fost o perioadă de eforturi susţinute pentru a respinge invazia brutală şi distructivă a unor hoarde barbare. În timpul domniei lui Saladin, o armată musulmană de nestăvilit, inspirată de profeţi şi de poeţi, a reuşit să distrugă cele mai puternice regate cruciate. Amintirea acestei mari şi durabile victorii câştigate de o societate noneuropeană împotriva Occidentului este încă vie în mintea a milioane de arabi.