Andrea Calogero Camilleri

Andrea Camilleri surprinde din nou si se reinventeaza pe sine intr-un roman trepidant. Rabdarea paianjenului nu are parte nici de „delict“, nici de sange improscat peste tot. Cu exceptia cazului in care consideram un delict faptul ca numeroase vieti in plina splendoare se vad obligate sa se stinga si sa se iroseasca intr-o mare de ura. Cand „panza de paianjen“ tesuta rabdator dintr-un adanc sentiment de ura si-a epuizat rolul strategic de „minciuna“, adevaratul vinovat va iesi la lumina.

Ancheta porneste cu o crima tripla: un tanar Don Juan care traia pe picior mare, mult peste aparentele sale mijloace de subzistenta, si doi pensionari in varsta, obisnuiti sa stea mai mult incuiati in casa, dar care se hotarasc pe neasteptate sa participe la o excursie de grup la Tindari, promontoriul care tine piept marii, cu „misteriosul teatru antic grecesc si plaja de forma unei maini, cu degetele rosii“. Singura legatura dintre cele doua cazuri pare sa fie faptul ca toti locuiesc in acelasi bloc. Insa Montalbano a fost inzestrat cu un dar (blestemat?), acela de a sti sa citeasca semne ce par a avea mai mult de-a face cu stravechile ritualuri magice: il ajuta un batran maslin cu ramurile contorsionate, echipa sa de la comisariat, suedeza Ingrid, o carte de Conrad si un boss mafiot.

Ochiul si timpanul justitiei, comisarul Montalbano are obiceiul de a-si conduce investigatiile in functie de propriile afinitati ambientale: este un sicilian atat de desavarsit, incat pentru el fiecare indiciu se transforma intr-un mesaj, eventual codificat, care trebuie decriptat simbol cu simbol, asemenea limbii arhaice pe care el insusi continua – cu inflexiuni moderne, totusi – s-o vorbeasca. Dar de data aceasta, delictul mafiei are si o coda: o crima si mai tulburatoare, cu trimiteri ritualice. Ascunse intr-o pestera se afla doi tineri ucisi, imbratisati, paziti de un urias caine de teracota. O crima datand de mai bine de cincizeci de ani. Cu toate acestea, Montalbano investigheaza frenetic, ajutat de o multime de batranei bine-intentionati si saritori la nevoie: „o ancheta in papuci, intr-o casa parca din alte vremuri, in fata unei cesti de cafea.“

Asa cum apa ia forma vasului in care este turnata, la fel si mobilul mortii inginerului Luparello pare ca se prelinge de-a lungul unor retorte alambicate, a unor canale transformate intentionat in vase comunicante - toate conducand spre mediul de afaceri si politico-mafiot al Siciliei. Aceasta este forma. Substanta insa (vinovatul, adevaratul mobil sau circumstantele crimei) se afla altundeva, intr-o lume guvernata de cutume stravechi, refractara la prezent, mai pesimista chiar decat lumea zilelor noastre

O persoana a disparut cu cateva miliarde de lire, proprietatea localnicilor din Vigata. Urmeaza inca o disparitie si povestea se complica. Montalbano, inspectorul atat de pasionat de munca sa, trebuie sa faca lumina. Incercand sa descalceasca intamplarile, declanseaza o ancheta la care participa intreaga echipa, cunoscuta din celelalte romane. Mergand pe urmele infractorilor, descopera un scenariu nebanuit.