Paradisurile artificiale. Despre vin și hașiș
„Cunoastem indeajuns de bine natura umana ca sa stim ca un om care cu o lingurita de dulceata poate sa-si ofere pe loc tot ce-i mai bun din cer si pe pamant nu-si va castiga nici a mia parte prin munca. (...) Dar a doua zi! Groaznica zi! Toate organele slabite, obosite, nervii destinsi, pofta de-a plange, ca o gadilatura, imposibilitatea de a te apuca de un lucru sustinut iti arata fara menajamente ca ai jucat un joc interzis.“ -Charles Baudelaire
Un capitol de baza din literatura dedicata „combustibililor“ creativitatii - vinul si hasisul, in cazul de fata -, volumul lui Baudelaire este in acelasi timp o impresionanta autobiografie chimica si un text fundamental de istorie culturala. Perioada decadenta, in care autorul "Florilor raului" a jucat un rol principal, isi scoate la iveala obiceiurile, viciile si practicile ale caror finalitate construieste astazi profilul unei epoci literare. Spumoase, rafinate prin detalii atent cartografiate, cele doua volume prezentate de ART fac parte din impetuoasa familie din care se trage, de altfel, si Thomas de Quincey, cu ale sale confesiuni de opioman.
