Cinghiz Aitmatov

Un bătrân kazah merge la priveghiul unui prieten şi-şi aminteşte de aventurile prin care a trecut în sălbăticia stepei. Un fost soldat rus vrea să-şi pună pe hîrtie amintirile din cel de-al Doilea Război Mondial, însă este persecutat.

Romanul lui Aitmatov proiectează silueta unei iubiri clandestine pe fundalul unui sătuc de câmpie din Kârgâzstanul sovietic din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Cinghiz Aitmatov este unul dintre cei mai importanti scriitori de limba rusa postbelici, iar cartile sale sunt traduse in peste douazeci de limbi.

Ce ramane din Stigmatul Casandrei dupa ce afli din paginile lui despre sinuciderea spectaculoasa in cosmos a unui savant rus, transmisa in direct la televiziune cu tot dichisul, despre linsarea unui futurolog american savarsita pe pamant american de catre o multime iesita din minti sau a unei studente aflate printre demonstrantii spumegand de furie din Piata Rosie?

Creatia de peste patru decenii a romancierului kirghiz de faima universala este marcata de o serie de capodopere traduse in numeroase limbi: Djeamilia (sapte editii numai in Franta), Plopsorul meu cu basmaluta rosie, Ochi de camila, Primul invatator, Vaporul alb, Cocorii timpurii si, mai ales, O zi mai lunga decat veacul. Esafodul (1987) este o carte care a cunoscut un succes instantaneu in Uniunea Sovietica din anii Perestroikti, fiind tradusa imediat si in Occident. Eroii tragici ai lui Aitmatov - povestitorul epocii Perestroika - intaresc crezul fiintei umane in triumful binelui si al vietii, in pofida tuturor vicisitudinilor si amenintarilor.