Colm Tóibín

"Povestea noptii" este impregnata de fascinanta literatura a Sudului american, speculatiile in jurul destinului Argentinei amintind intru citva de meditatiile metafizice ale lui Borges.

Intr-o lume in care evenimentele ce separa cele doua ere au fost discutate, bogat interpretate, ecranizate, starnind valuri de atitudini, Testamentul Mariei reia povestea femeii care ajunge sa-si vada fiul, pe Iisus Hristos, rastignit. Istorisirea cuprinde insa un registru emotional foarte fin, alaturand tandrete, melancolie, uimire, dezamagire, manie, groaza, eschiva, stupoare, revelatie, toate invocate pentru a infatisa realitatea asa cum a trait-o personajul. Testamentul Mariei se naste asadar pentru ca femeia care deja simte ca viata-i incepe sa capete rezonanta de mit se crede datoare sa spuna adevarul asa cum l-a vazut. Iar marturisirea aceasta devine calea prin care Colm Toibin nu doar dezvaluie cititorilor o viziune subiectiva, ci si readuce din Istorie o femeie cu tot omenescul din ea.