Eduardo Mendoza

Labirintul maslinelor il readuce in centrul unei spirale de peripetii pe detectivul nebun si parodic din Misterul criptei vrajite. Eduardo Mendoza ofera din nou un text autopersiflant, care e o caricatura a genului politiste dar, implicit, a unei societati spaniole in tranzitie si a diversele sale sfere de limbaj.

In romanele politiste, un detectiv care se respecta este as al logicii si amator de bauturi tari. Eroul nostru isi trateaza inclinatiile delincvente intr-un ospiciu si este dependent de Pepsi-Cola. Destul pentru a complica, in modul cel mai comic cu putinta, straniul caz de disparitie care i se incredinteaza si de care depinde libertatea lui. Cu cat lucrurile se incurca mai mult, cu atat mai placuta este anticiparea deznodamantului si, spre hazul cititorilor, detectivul arierat dependent de bauturi racoritoare prezinta el insusi etapele descifrarii enigmei.