Vremea luminii care pălește
Romanul unei familii.
Berlin, 2001: romanul se deschide cu vizita lui Alexander Umnitzer, recent diagnosticat cu cancer in faza terminala, la tatal sau, candva un reputat istoric, astazi senil si neputincios.
Din acest punct, romanul ne poarta inainte si inapoi in timp, relatand evenimentele marcante din istoria unei familii ruso-germane de intelectuali comunisti din fosta RDG: de la intoarcerea bunicilor Charlotte si Wilhelm din exilul mexican pentru a pune umarul la construirea statului comunist si a fiului lor Kurt din Siberia, dupa un deceniu petrecut intr-un gulag stalinist, la evenimentele din viata lui Alexander, fiul lui Kurt si al rusoaicei Irina, pentru care comunismul nu este o optiune, si la prezenta indepartata a fiului lui, Markus, educat in spirit capitalist, pentru care luptele ideologice care marcheaza declinul familiei Umnitzer nu sunt decat istorie de manual.
Din Mexic pana in Berlin via Moscova, Vremea luminii care paleste reuseste sa suprapuna vocile a patru generatii pentru a spune nu atat istoria unei familii, cat istoria unei societati, profund marcate de contextul social-politic din ultimii cincizeci de ani. Vandut in peste patru sute cincizeci de mii de exemplare in Germania, romanul a facut inconjurul lumii si a fost tradus in peste douazeci de limbi.
