Georges Simenon

Dupa o seara stropita din belsug cu bautura, in drum spre slepul sau, mos Gassin cade in apa, fiind salvat in ultima clipa de la inec. In timp ce batranul e scos din apa, un alt om pe cale sa se inece se agata de el. E patronul sau, Ducrau, care a primit o lovitura de cutit in spate si a fost aruncat in canal. Scapat din ghearele mortii, acesta cere interventia politiei. Imediat dupa declansarea anchetei, comisarul Maigret intuieste ca se afla in fata unei drame in care un rol important il joaca fiica lui Gassin, Aline, impreuna cu fiul ei, despre care mai toata lumea din Charenton crede ca ii este de fapt frate. Lucrurile se complica si mai mult cand fiul lui Ducrau se sinucide, lasand o scrisoare in care marturiseste ca si-a injunghiat tatal...

Intr-un hotel din Sancerre, unde este cunoscut sub numele de domnul Clement, Emile Gallet a fost ucis, in timp ce sotia lui il credea la Rouen, exercitandu-si meseria de comis-voiajor. Maigret isi incepe ancheta si descopera ca, in ziua crimei, Gallet a avut o altercatie cu Tiburce de Saint-Hilaire, castelan vecin cu hotelul, si alta cu fiul sau Henry, venit din intimplare in regiune, unde amanta lui, Eleonore Boursang, se afla in vacanta. Se ajunge rapid la concluzia ca nici unul dintre cei trei nu putuse sa comita crima. In realitate, Gallet nu mai era comis-voiajor de optsprezece ani; traia din extorcarea de bani de la legitimistii care doreau revenirea Bourbonilor pe tronul Frantei. Cu acesti bani furati, Gallet, bolnav, contractase o asigurare pe viata in favoarea sotiei sale. Numai ca, de trei ani, un anume domn Jacob descoperise jocul lui Gallet si il santaja. In realitate, Jacob era omul de paie al lui Henry Gallet si al amantei sale, care sustrageau in mod regulat bani de la escroc. Maigret continua investigatiile...

Intr-o seara de vineri, comisarul Maigret e chemat la Concarneau pentru a ancheta tentativa de asasinare a lui Mostaguen, cel mai important comerciant de vin din tinut. A doua zi, la momentul aperitivului, luat alaturi de cativa notabili ai orasului, printre care Jean Servieres, se incearca otravirea acestuia punandu-i-se stricnina in Pernod. Duminica, masina lui Servieres e gasita goala si patata de sange. Trei drame in trei zile, de fiecare data petrecute in prezenta unui caine misterios, avand o culoare galbena-murdara. Spre disperarea impetuosului sau coleg proaspat iesit de pe bancile scolii de politie, Maigret aplica propriile tehnici de investigare, nu tocmai o culme a progresului, dar foarte eficiente...

Ideea e simpla: omul il atrage pe Maigret pe stradute intunecoase, iar tovarasii lui cu masina il lichideaza... Ritmul urmaririi devine tot mai alert. Omul gafaie, si-a pierdut cumpatul, se teme. Brusc, se avanta sa treaca strada. Maigret da sa traverseze si el, dar se opreste scurt. Zgomot de motor ambalat, o bufnitura. Masina dispare in tromba. Cu fata murdara de praf si de sange, barbatul se chinuie sa se ridice, intorcandu-si spre Maigret privirea ratacita...
Retras din activitate, comisarul trebuie sa revina la Paris ca sa-si scoata nepotul, politist si el, dintr-o afacere incurcata. E un prilej de a-si masura din nou puterile cu lumea interlopa pariziana, dar si cu unii fosti colegi...

In sase luni, cinci femei sunt ucise pe strazile din Montmartre. Toate cele cinci crime sunt comise la caderea intunericului, dupa acelasi tipar. Convins ca are de-a face cu un criminal in serie, Maigret crede ca i-a inteles mecanismul mental in urma discutiei cu un faimos psihiatru. Daca intuitia lui este corecta, atunci cand presa va anunta arestarea unui presupus vinovat, criminalul va incerca sa loveasca din nou. Si va pica in capcana intinsa de comisar...