Gunter Grass

„Mediul epicii lui Grass este muzica limbajului, un uluitor, ametitor simt al ritmului si al frazarii. Limba topeste materia, transformand-o in miscare.“ - Die Zeit

„Ani de caine reprezinta o literatura de o mare forta a limbajului, o grindina de idei si provocari, o antologie de povesti stralucit istorisite, de cadente poetice si satire de inalta virtuozitate; este, in acelasi timp, un roman al artistului, un basm, o carte despre propria tara, o fresca istorica.“ - Der Spiegel

Intre Germania si Germania, jurnalul lui Gunter Grass dintr-un an crucial pentru istoria tarii sale, anul reunificarii celor doua state germane, R.F.G. si R.D.G, este o relatare la cald a evenimentelor din 1990, reflectate in constiinta autorului, dar si o marturie despre activitatea artistica si viata personala a acestuia.

Autobiografia lui Gunter Grass, Decojind ceapa, a dat nastere unor controverse aprinse in presa din intreaga lume, dupa ce castigatorul Premiului Nobel al Germaniei postnaziste a marturisit ca, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, s-a inrolat voluntar in trupele Waffen-SS.

Laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in anul 1999, Gunter Grass (n. 1927) - poet, nuvelist, dramaturg, sculptor, romancier si grafician german, isi cucereste cititorii cu capodopera sa Toba de tinichea (1960). Urmeaza romanele Pisica si Soarecele (1961), Anii cainelui (1963), Anestezie locala (1969), Cambula (1977), In mers de rac (2002), Decojind ceapa (2006). Scrie de asemenea proza scurta: Intalnire la Telgte (1979), Nasteri frontale sau germanii dispar (1980), Povestiri lugubre (1992); eseuri si polemici politice: Din jurnalul unui melc (1972); romanul autobiografic Secolul meu (1999); volumul de versuri Ultimul dans (2003).

Gunter Grass realizeaza cu iscusinta unui virtuoz al penelului tabloul monumental al secolului XX, zugravindu‑l in intreaga sa grandoare si oroare. Atribuite unor naratori anonimi apartinand unui spectru larg al societatii germane, fiecare dintre cele o suta de povestiri cuprinse in volumul Secolul meu (1999) reprezinta un detaliu surprinzator si fascinant. Fie ca vorbesc despre aparitia radioului si a televiziunii, cele doua razboaie mondiale si perioadele de criza economica ce le‑au urmat, Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936, marci germane reprezentative precum Volkswagen, Adidas sau Puma, intalnirea epocala dintre Martin Heidegger si Paul Celan, scindarea Germaniei si caderea Zidului Berlinului, despre poluare, grupari teroriste sau criza paternitatii in epoca clonarii, povestirile sale surprind cu un realism impresionant evolutia societatii germane de‑a lungul perioadei cuprinse intre anii 1900 si 2000. Diversitatea de voci narative distincte ce se contopesc intr‑un intreg armonios, creand impresia unei simfonii corale, reliefeaza legatura indisolubila dintre istorie si identitatea personala.