Hermann Hesse

Basmul cult face parte dintre cele mai indragite forme de povestire ale literaturii universale. Niciun alt autor de limba germana al secolului XX nu a continuat aceasta traditie la fel de impresionant ca Hermann Hesse. Spectrul basmelor sale se intinde de la traditia de povestitor a lui Boccaccio si povestile din O mie si una de nopti, pana la satire fantastice si la poezia fantastica de inspiratie psihanalitica. Hesse modernizeaza temele clasice ale basmului: fericire si nefericire in dragoste, egoismul dorintelor, viata trecatoare si dorinta de protectie. Basmele sale fac mereu trimitere la viata. Magia din ele se refera la capacitatea evolutiva a omului, care pentru Hesse nu se epuizeaza odata cu pubertatea.

Scrise si publicate la interval de mai multi ani - 1910, 1914, respectiv, 1920 - cele trei proze reunite in acest volum au un element comun: desi in moduri diferite, ele abordeaza problematica artistului. Gertrud este povestea a doi prieteni muzicieni, complet deosebiti prin fire si destin, uniti si despartiti prin dragostea lor pentru aceleasi femei; Rosshalde este povestea unei casnicii de artist sortite destramarii; in timp ce Ultima vara a lui Klingsor evoca ultimele luni din existenta unui pictor a carui sete de viata si intensitate a creatiei ne trimit cu gandul la destinul lui Vincent van Gogh.

Incapabil sa savureze bucuriile marunte ale vietii, din ce in ce mai solitar si mai izolat de lume, Harry Haller incepe sa semene tot mai mult cu un „lup de stepa“. Singura solutie pe care o intrevede este sinuciderea, insa teama de moarte il impiedica sa mearga pana la capat. Intalnirea cu Hermine, omologul sau feminin, reprezinta o adevarata initiere, o tulburatoare cautare a echilibrului fragil dintre corp si spirit, fara de care fiinta umana nu poate atinge perfectiunea.

„Oameni precum Knulp nu sunt, ce-i drept, folositori; in schimb, sunt mult mai putin daunatori decat majoritatea celor folositori. Atunci cand un astfel de Knulp, inzestrat cu suflet si talent, nu-si afla locul in lume, lumea e si ea la fel de vinovata ca insusi Knulp.“ - Hermann Hesse

Profesiune de credinta individualista, respingere a fiecarei doctrine, blamare a lumii guvernate de bani si de putere, elogiu al vietii contemplative si al peisajului unei Indii recreate cu maiestrie, Siddhartha este, in esenta, un roman initiatic, devenit, de-a lungul timpului, text „sacru“. Calatoria spre Soare-Rasare - o poveste despre redescoperirea naturii umane si refacerea drumului spiritual dupa efectele devastatoare ale celor doua razboaie mondiale, traite de autor.