Irene Nemirovsky

ntr-un catun din centrul Frantei, la inceputul anilor 1930, Silvio, un barbat in varsta, singuratic, contempla comedia umana a vietii de la tara si isi aminteste de intamplarile tragice si de pasiunile care de-a lungul anilor au tulburat cursul lin al traiului oamenilor din partea locului.

In iunie 1940, nazistii au ocupat Franta, distrugand si reordonand din temelii mecanismele vietii cotidiene. Cand li se smulg din maini fraiele propriei existente, cand sunt impinsi spre un exod neasteptat, cand nimic nu-i mai poate ajuta sa controleze imprejurarile in care se gasesc, oamenii isi dezvaluie adevarata natura, lasitatile ascunse, lacomia sau generozitatea, altruismul, solidaritatea sau forta sufleteasca pe care nici macar nu si le banuiau. Urmarind exodul din Paris si periplul prin tara al catorva personaje – o familie de burghezi instariti, una de mici functionari, un soldat ranit in lupta, o dansatoare pana atunci protejata de amantii ei sus-pusi etc. –, Suita franceza creioneaza, chiar sub focul istoriei, tabloul unei societati in deriva.