Johann Wolfgang von Goethe

„Atunci cand Goethe a numit Faust o «tragedie», n-a avut in vedere nicidecum o determinare exacta a speciei dramatice. Contemporanii sai deja vorbeau de Divina Tragedia, facand referire la poemul universal al lui Dante, caci si opera lui Goethe este un poem universal, ce-i drept in alt sens decat Divina Comedie, nu ca expresie poetica a unui cosmos obiectiv, ci ca urzeala care se trage in totalitate din subiect[...]: evocare a momentelor esentiale in dezvoltarea speciei umane, insumare enciclopedica a experientelor ei, privire retrospectiva asupra «formelor» istorice ale constiintei, dintre care Goethe nu se poate identifica cu nici una, de aici si caracterul poetic universal care combina toate speciile. In Faust revin toate formele de baza ale genului dramatic european - de la tragedia antica, misterele Evului Mediu, teatrul popular al secolului al XVI-lea si teatrul curtenesc, pana la opera romantica a prezentului. Aceasta diversitate dramatica se imbina cu o complexitatea liric-metrica nemaiintalnita. Caracterul de opera totala explica si importanat deosebita a artelor plastice si mai ales a muzicii in istoria receptarii lui Faust.“ - Dieter Borchmeyer

„O, ce fiinta e si omul ca se poate plange de el insusi! Vreau in aceste clipe, iubite prietene, iti fagaduiesc, vreau sa ma indrept, nu vreau sa mai rumeg putinul rau pe care destinul ni-l harazeste, asa cum am facut pana acum; vreau sa ma bucur de clipa de fata, si tot ce e trecut sa ramana trecut. Desigur, tu ai dreptate, prietene; durerile oamenilor ar fi mai mici daca ei – Dumnezeu stie de ce sunt facuti astfel! – nu s-ar ocupa cu un atat de mare zel al inchipuirii de amintirea relelor trecute si ar indura un prezent nepasator.“ - Johann Wolfgang von Goethe