Jón Kalman Stefánsson

Un roman al despărțirii de moarte, al speranței și al maturizării.
Cu o sută și mai bine de ani în urmă, pescarii Islandei știau prea bine ce se află între cer și pamânt: Marea Înghețată. De-aici încolo, lucrurile erau simple: îți faceai cruce să nu te prindă furtuna, ieșeai pe mare într-o barcă de șase oameni, aruncai undițele, așteptai ca peștele să muște, trăgeai – de undițe și apoi la vâsle –, te întorceai la mal, curățai peștele, îl vindeai. Aveai apoi ce mânca, aveai cu ce plăti datoria la prăvălia din sat, aveai chiar bani pentru o sticlă de rachiu.

Când pleci să înfrunți viscolul și noaptea ca smoala, e bine să mai fie cineva cu tine. Băiatul, singurul nume pe care îl are eroul din Tristețea îngerilor, a aflat asta pe pielea lui: pustiit după moartea celui mai bun prieten, nu plecase el peste munții înzăpeziți să ducă înapoi o carte din care blindului pescar i se trăsese moartea?

După ce şi-a văzut prietenul îngheţînd în larg şi după ce a străbătut munţii viscoliţi ca să înapoieze o carte aducătoare de moarte, băiatul, eroul fără nume al trilogiei lui Jón Kalman Stefánsson, încearcă din răsputeri să iasă biruitor dintr-o altă încercare: aceea a dragostei.