Jorge Luis Borges

Istoria universala a infamiei este construita ca o colectie de povesti medievale, in care visele si magia sunt realitati amestecate printre mistere si prevestiri cu aer tainic.

Volumul se deschide cu problematica argentiniana din Evaristo Carriego (1930), pentru a se extinde curand la universalitatea unor teme ale conditiei umane dintotdeauna si de pretutindeni, prezentate, desigur, de cele mai multe ori, cu intensitatea si concretetea senzoriala a variantei lor latino-americane din volumele Istoria universala a infamiei (1930),Istoria eternitatii (1935) si Fictiuni (1944).

Povestirile fantastice ale lui Jorge Luis Borges, calatoriile sale in timp, artificiile stilului sau ermetic si calculat au schimbat fata prozei moderne.

O parte considerabila din operele lui J.L. Borges scrise in colaborare au fost realizate impreuna cu prietenul sau de-o viata, A. Bioy Casares. In cazul celorlalte, Borges a fost, incontestabil, vocea intai, iar printre ele Cartea fiintelor imaginare ocupa un loc aparte, prin impletirea originala a eruditiei cu fantasticul si livrescul.

„Cred ca cea mai buna carte a mea de povestiri e ultima pe care am scris-o, Cartea de nisip; in ea nu exista nici un cuvant care sa-l incurce pe cititor. Povestirile sunt spuse simplu, desi ele nu sunt deloc simple; pentru ca nu exista lucruri simple in univers; totul este complex. Eu le deghizez in povestiri simple.“ - Jorge Luis Borges