Katherine Mansfield

Atat in varianta originala, in stilul unei mari si extrem de rafinate prozatoare, cat si in traducerea excelenta a Laurei Poanta, Fericire se dovedeste o povestire de atmosfera si de stare indicibila, dar plina de forta. Cu un titlu doar pe jumatate ironic, cartea prezinta o dupa-amiaza din viata unei tinere femei frumoase, cu o viata... perfecta, care isi traieste cu maxima intensitate sentimentul de implinire. O seara in care primeste musafiri ii dezvaluieintamplator, discret, dar brutal, prapastia langa care se afla casnicia ei. si totusi, in final,continua sa-si priveasca gradina, cu parul inflorit, la fel de splendid, in care salasluieste inca imaginea fericirii.

„Povestirile lui Katherine Mansfield se imbina intr-un sincretism perfect: literatura, muzica, pictura, adica poezie, sunet, culoare. Dar, in afara de vaz si de auz, iti simti antrenat parca si simtul olfactiv: povestirile emana parfum de crini in noapte, de trandafiri, de aloe, de verbina strivita intre degete, parfumul difuz care invaluie muzica si culoarea cuvintelor... Proza mansfieldiana e profund analitica, o minutioasa si fina disectie a anatomiei sufletesti, o reproducere a laboratorului din care si in care incoltesc, se amplifica, se inflameaza, se dizolva ti mor emotiile.“ - Antoaneta Ralian