Michel Houellebecq

Roman pe care autorul il include in genul PF (political fiction), Supunere a zguduit deja Occidentul. Un Occident pe care inca din 1998, prin Particulele elementare, Michel Houellebecq il analizeaza cu scalpelul im mana punandu-i in fata mizeria morala si deruta politica. Antieroul lui Houellebecq, François, profesor de literatura la Sorbona, mizantrop care cauta cu acelasi entuziasm pe internet meniuri de catering si servicii sexuale, asista abulic la instalarea legitima la putere a unui guvern musulman moderat. Viata lui nu are nimic spectaculos, iar prefacerile aduse de manevrele politice se dovedesc inexorabile. Sorbona devine universitate musulmana, iar cariera lui François depinde de o convertire, ale carei avantaje sunt nesperate. Si de ce nu s-ar supune, cand lucrurile promit sa se aranjeze atat de bine? La urma urmei, nu este civilizatia moderna bazata pe dezideratul „cautarii fericirii“? Provocator cu program, scriitorul socheaza de fiecare data prin tusele satirice indraznete, insa intrebarile subiacente apartin unui moralist care, schitand portretul unei Europe lipsite de ideal, constata esecul proiectului iluminist si intrevede sfarsitul civilizatiei occidentale seculare.

Romanul Harta si teritoriul, distins cu Premiul Goncourt, este o imagine in raspar a lumii artei contemporane si a caracterului profund comercial al productiilor sale, ce-si vehiculeaza la nesfarsit amalgamul de clisee.

Extinderea domeniului luptei este mica odisee blazata a personajului principal, un informatician de 30 de ani care isi practica meseria fara zel sau convingere, acceptandu-si cu resemnare conditia de rotita in angrenajul unui sistem. E insa un observator atent si lucid al lumii din jur, iar analiza lui este cruda, lipsita de iluzii sau complezenta. Descriind lupta cotidiana a semenilor sai pentru un pic de iubire, de placere sau bani, el transforma in batalie epica cel mai neinsemnat gest al lor. O deplasare in provincie ii va permite sa-si extinda campul observatiei si sa elaboreze o teorie a liberalismului, economic ori sexual. Houellebecq diagnosticheaza un rau profund al societatii occidentale si ii dezvaluie legatura cu ideologia dominanta; mai mult, ii denunta delirul, care impune in permanenta criterii de rentabilitate, judecarea din unghiul performantei chiar si a vietii intime.

Daniel1, umorist de succes si observator acid al realitatii contemporane, povesteste despre sfarsitul societatii in care traieste, o societate a simulacrului, victima propriei frivolitati si a delirului tehnologic in care se complace. Povestea lui este comentata si completata, doua milenii mai tirziu, de clonele sale, Daniel24 si Daniel25, reprezentanti ai rasei neoumanilor, a caror viata lipsita de pasiuni, dar nu si de dileme pare a demonstra adevarul trist ca linistea nu este totuna cu fericirea.

Romanul Particulele elementare, tradus in peste douazeci si cinci de limbi si recompensat chiar in anul aparitiei cu Prix Novembre, ilustreaza admirabil criza existentiala si sentimentala a omului contemporan. Urmarind in paralel destinele a doi frati vitregi cu personalitati si stiluri de viata diferite, Houellebecq denunta esecul a doua moduri de a trai - cel spiritual si cel senzorial. Singura solutie pentru salvarea unei umanitati ce aluneca treptat in solitudine, indiferenta si cruzime pare a fi o mutatie radicala, de ordin genetic, a individului.