Miguel de Unamuno

Abel Sanchez si Joaquin Monegro sunt prieteni inca din copilarie. Abel e sociabil, prietenos, rasfatat de soarta. Pe scurt, un invingator. Joaquin e antipatic, retras si studios, plin de sine si mai ales invidios. Cei doi aleg cai diferite in viata: Abel devine artist, iar prietenul lui studiaza Medicina. Cand Abel picteaza portretul Helenei, verisoara lui Joaquin, de care acesta din urma este indragostit, iar mai apoi se casatoreste cu ea, Joaquin este iremediabil cuprins de invidie. Patima intunecata il consuma si ajunge sa isi vada sufletul otravit oglindit peste tot, pana si in pacientii sai, in rautatea ascunsa a societatii. Sentimentele i se amplifica la nasterea fiului lui Abel si se pare ca pizma lui Joaquin nu are leac: pana si nepotul nascut in urma casatoriei copiilor celor doi prieteni devine motiv de vrajba si dezbinare.

O noua traducere, insotita de texte inedite (Trei texte despre Ceata si Cum se face un roman), a unuia dintre cele mai importante romane ale modernismului literar; cartea a aparut cu multa vreme in urma la Editura Univers cu titlul Negura.
„Speranta vie invinge vointa divina! A crede in asa ceva e intr-adevar credinta si credinta poetica! Cine poate spera fara sovaire, plin de credinta in speranta sa, ca nu o sa moara, nu va muri!” (Miguel de Unamuno)