Mihai Eminescu

Volumele beneficiază de contribuţia cea mai autorizată şi îndreptăţită în ceea ce priveşte îngrijirea lor şi, în plus, prin această inedită apariţie editorială se are în vedere o reunire în premieră a întregii opere a poetului, precum şi ordonarea materialului scris, astfel încât să reiasă legătura dintre textele poetului, viaţa literară şi mişcarea ştiinţifică europeană a momentului. Ediţia de faţă restabileşte ordinea în succesiunea volumelor şi le tipăreşte după natura scrisului eminescian – poezie, proză, dramaturgie, lucrări ştiinţifice. Textele lui Eminescu sunt tipărite integral, fără imixtiuni în scrisul său, ediţia aducând completări la volumele anterioare. Prezenta ediţie Mihai Eminescu are ca text de bază ediţia academică, iniţiată şi îngrijită de Perpessicius începând cu anul 1939, ediţie ce se înscrie drept cea mai importantă realizare editorală consacrată unui scriitor român la sfârşit de secol. Aceasta reuneşte creaţia literară a poetului, poezia, proza şi dramaturgia, la care se alătură – în ediţia de faţă – publicistica şi corespondenţa. Perpessicius a reuşit, în 1963, după ani de muncă acerbă, să ducă spre lumina tiparului şase volume, care acoperă două secţiuni din opera poetului – poezia şi literatura de inspiraţie populară. Apoi, marele critic a abandonat elaborarea ediţiei integrale, după ce şi-a pierdut vederea în munca de uzură a descifrării manuscriselor. Astfel, el a adresat, în 1963, o scrisoare deschisă către viitorul editor eminescian al anului 2000, în care menţionează faptul că o viaţă de om nu ajunge pentru editarea întregii opere a lui Eminescu şi că era îndoielnic că cititorul va putea avea pe masă, la acea dată, ediţia „în multe volume, integrală şi critică“. Previziunea sa părea să se îndeplinească.