Nathaniel Hawthorne

Faunul de marmura este unul dintre cele mai bune romane ale lui Nathaniel Hawthorne. Cartea combina o povestire asemanatoare celei a lui Adam si Eva, cu un decor romantic si plin de mister. In locul unui singur protagonist si antagonist, Hawthorne creeaza patru personaje, toate reprezentand niste artisti si toate bucurandu-se de aceeasi atentie. Miriam, pictorita, pare a reprezenta raul ascuns, desi isi doreste sa fie pura, la fel ca prietena ei, Hilda. Donatello, copilul exuberant, faunul si contele de Monte Beni, este in curand doborat primind o povara pe care sa o poarte toata viata. Kenyon, sculptorul, pare singurul personaj care nu este tras in jos de nici o trasatura de caracter. Este bland si bun, fara insa a fi pur. Kenyon ravneste la mana Hildei, desi se teme ca ea nu-l va iubi niciodata. In cele din urma ajungem si la pura, dulcea si inocenta Hilda. Ea provine dintr-o familie de puritani din New England, si este extrem de credincioasa. Povestea se invarte in jurul acestor personaje si a crimei lui Miriam si Donatello. Hilda se trezeste martora a acestui act, si atunci cauta alinare si sfat in confesionalul catolic.

Plasat în secolul al XVII-lea în preajma orașului Boston, în puritana Bay Colony din Massachusetts, romanul redă povestea lui Hester Prynne, care rămâne însărcinată în urma unei aventuri extraconjugale și dă naștere unei fiice, fapt pentru care este condamnată de comunitate la moarte, iar ulterior să poarte litera „A" – de la adulter – ţesută pe veșminte în culoarea roșu-stacojiu. De-a lungul romanului, Hawthorne explorează temele păcatului, vinovăţiei, pedepsei, căinţei și recăpătării demnităţii.