Pascal Bruckner

«Iubito, eu ma micsorez!... se inscrie intr-o traditie literara si picturala care m-a pasionat intotdeauna, aceea referitoare la transformarea corpului, dilatarea, marirea, diminuarea lui, traditie care merge de la Rabelais la Marcel Ayme, trecand prin Swift, Voltaire, Balzac, Lewis Carroll, F. S. Fitzgerald, Richard Matheson si multi altii. Intr-o epoca in care omenirea, dupa cate ne anunta savantii, nu inceteaza sa creasca in inaltime, romanul meu reia, dintr-un unghi nou tema micsorarii (...)», Pascal Bruckner

„Orice forma de iubire atat de armonioasa adaposteste fie o drama, fie o farsa latenta. Si pana si la cel mai cinstit om ramane intotdeauna destula stofa ca sa faci un ticalos. (...) Daca exista o maniera nobila de a-l iubi pe celalalt pana si-n slabiciunile lui, exista un fel meschin de a-l vlagui insistand asupra celor mai neinsemnate neputinte ale sale.“ - Pascal Bruckner

«La inceputul lunii a opta, din curiozitate, Louis si Céline cerura sa citeasca ziare. Li se trimisera, citite cu voce tare, extrase din principalele cotidiene mondiale. Crezand ca e vorba de vreo gluma, cerura ziare adevarate. Gemenii fura si mai socati. Pana atunci ei n-avusesera despre lume decat o viziune livresca. Totul le ajungea filtrat prin plapuma materna, evenimentele se dezumflau, lovindu-se de contraforturile cavitatii abdominale. La istorie invatasera ce sunt acelea batalii si cataclisme; insa, la adapostul sacului lor amniotic, cele mai cumplite dezastre erau la fel de improbabile ca si indepartatele galaxii.» Pascal Bruckner