Patrick Modiano

In Bulevardele de centura (1972), naratorul, Serge Alexandre, se afla in cautarea tatalui, personaj fantomatic care aparuse pentru scurt timp in viata lui in adolescenta si care incercase sa-l omoare, impingandu-l pe sine intr-o statie de metrou. Au trecut zece ani de atunci. In vremurile tulburi ale Ocupatiei, Serge isi regaseste tatal in mijlocul unui grup obscur de la hanul Clos-Foucre, dintr-un sat de la marginea padurii Fontainebleau. Toti acei indivizi erau implicati in publicarea unui jurnal de denunt si santaj. Mai mult decat atat, tatal poarta un alt nume si nu-si recunoaste presupusul fiu. Oare totul s-a petrecut doar in inchipuirea tanarului? Va reusi el sa-si salveze parintele, un evreu deloc ingrijorat de riscurile la care se expune, de legaturile pe care le are?

Iarba noptilor, roman-acuarela in care tusele ajung sa compuna o poveste din franturi de amintire confruntate cu realitatea prezenta, este construit in jurul unei teme recurente la Modiano, cautarea identitatii. Un carnet negru pe care naratorul, pe nume Jean, l-a umplut in anii ’60 – anii tineretii sale – cu nume, adrese si fapte marunte, acesta este obiectul enigmatic de la care, dupa mai bine de patruzeci de ani, acelasi personaj incearca sa depene firele unui trecut nelinistitor, caci false nume ale celor pe care i-a cunoscut, false identitati il fac sa se intoarca, sa caute iar si iar adevarul propriei vieti. Proustian, romanul este o cautare a unui timp pierdut, a unor prietenii ratacite, in care vremurile de odinioara imbraca in nostalgie strazi pariziene, personaje, cafenele, o lume cu ale sale taine si straluciri voalate.

Opera lui Patrick Modiano este incununata cu numeroase premii franceze si internationale, culminand in 2014 cu Premiul Nobel pentru literatura. Motivatia juriului: „pentru arta rememorarii prin care evoca cele mai absconse destine umane si dezvaluie universul vietii sub Ocupatie“.

In cafeneaua tineretii pierdute este un roman care respira parfumul boemilor ani '60 parizieni, cu bistrourile din Cartierul Latin ce gazduiesc nesfarsite intalniri ale artistilor si in care timpul pare ca sta in loc, suspendat intr-un etern al poeziei.

Calatorie de nunta (1990) se construieste in jurul cautarii identitatii si a reconstituirii memoriei, doua dintre temele majore ale operei lui Modiano. Ajungand la Milano, Jean B., un realizator de documentare in varsta de patruzeci de ani, afla pe neasteptate ca o femeie s-a sinucis chiar in hotelul unde s-a instalat el. Intrigat, descopera ca i-a cunoscut nu numai pe femeie, ci si pe sotul ei cu douazeci de ani in urma si misterul destinului lor ajunge sa-l obsedeze. Hotaraste sa mearga pe urmele acestei perechi care, in timpul razboiului, fusese nevoita sa se refugieze intruna din fata ocupantilor nazisti. Astfel, scoate treptat la iveala o viata secreta, plina de indoieli si incertitudini, petrecuta din ascunzatoare in ascunzatoare. Deconstructia cronologica a biografiei personajelor, la care Modiano exceleaza, lasa cititorului placerea de a reface parcursul liniar al existentei lor.