Radu Rosetti

„In copilaria si tinereta mea fostu-mi-a dat sa fiu incunjurat de parinti, rude, oameni de casa, tarani si slugi cari traise viata celor dintai sasazeci de ani ai veacului si cari, de la batranii lor, auzise multe despre o viata si obiceiuri si mai indepartate in negura timpurilor. Multi din ei, in primul rand tata si mama, erau niste povestitori neintrecuti: cu dor imi aduc aminte de lungile lor povestiri in lungile sari de iarna, la tara.
Partea ce mi-a ramas in minte din multele lor povestiri spus-o-am si eu treptat copiilor si cunostintilor mele. Cu totii m-au indemnat sa pun aceste amanunte ale vietii noastre de altadata pe hartie, ca sa nu dispara fara urma, odata cu mine.“

„Amandoi parintii mei aveau o memorie admirabila si erau niste povestitori neintrecuti. In lungile seri de iarna ne tineau pe noi, copiii, pe profesori, pe guvernante si pe musafirii zilei ceasuri intregi sub farmecul povestirilor lor, facand sa treaca pe dinaintea ochilor nosti icoanele unui trecut la care luasera parte sau auzisera amarunte din gura batranilor lor. Ce pacat ca, mai pe urma, cand imi dam sama de pretul acelor povestiri si imi aduceam aminte inca bine de ele, nu le-am notat, lasand sa se piarda o multime de amarunte nepretuite pentru istoria noastra politica, sociala si economica in veacul trecut !“

„Parintele Zosim era un povestitor neintrecut, avand un repetoriu nesfarsit de povesti minunate de tot felul. Povesti despre sfinti ucisi de pagani in chinuri, povesti despre Stefan cel Mare... povesti despre parinti, surori, mirese si frati robiti, pe care fii, miri si chiar viteji neinruditi cu acei nenorociti ii scapau din robie prin sabie, prin mestesug, prin bani; povesti despre prunci dusi de turci departe in tara lor spre a face din ei ieniceri, care prin intelepciune, sange rece si indrazneala izbuteau sa se-ntoarca acasa, venind pe jos tocmai de la Bagdat si de la Misir, povesti despre siretlicuri de ale grecilor... povesti din vremea rascoalei lui Pasvantoglu, pasa de la Vidin, impotriva sultanului, apoi povesti despre nemti cu coada, despre Prozorovski si despre Camenski, despre ispravile volintirilor, despre prazile lor si ale turcilor in tara, povesti despre chipul cum s-o aruncat in aer viteazul capitan Iordache, la Secu si despre cate altele, nenumarate si toate frumoase. Si povestea curgea din gura mosneagului fara intrerupere, lin si limpede, intr-un grai frumos si nemestesugit...“