Stendhal

La treizeci si cinci de ani, Stendhal o cunoaste pe Matilde Dembowski, de care se indragosteste fulgerator. Respins de femeia adorata, isi propune sa scrie o carte in care sa faca o analiza „exacta si stiintifica” a iubirii. Astfel ia nastere eseul Despre dragoste. Pornind de la o tipologie a iubirii cu patru categorii – iubirea-pasiune, iubirea-capriciu, iubirea fizica si iubirea din vanitate –, Stendhal descrie procesul de „cristalizare” prin care indragostitul ajunge la „iubirea perfecta”. Rezultatul este o carte unde consideratiile obiective au pe alocuri o profunda amprenta personala, unde poezia si anecdota se impletesc cu psihologia, iar vocea filozofului e acompaniata de aceea a indragostitului.

Stendhal - pseudonimul lui Marie-Henri Beyle – a fost unul dintre cei mai mari romancieri francezi ai secolului al XIX-lea. Rosu si negru, povestea lui Julien, un tanar ambitios dintr-un orasel care este executat pentru faptul ca isi impuscase amanta bogata, este considerata drept una dintre cele mai originale si indraznete texte romanesti ale fictiunii europene. In Rosu si negru, Stendhal face un portret profund al societatii franceze si al politicii anilor 1820, ultimii ani ai restauratiei Monarhiei de Bourbon.

„Marele secret al lui Stendhal, marea lui dibacie este de a scrie imediat... De aici acel caracter de vioiciune, de spontaneitate si de libertate fata de conventii, de subit si de sinceritate care ne incanta mereu in stilul sau.“ - Andre Gid

„Stendhal a inserat in cele trei romane principale ale sale (...) istoria unei vointe. Rosu si Negru, Manastirea din Parma si Lucien Leuwen fac ca Stendhal sa fie, intre romancierii de dinainte de 1900, cel mai citit de tinerii de astazi. Motivul este ca aceste carti pun, in termeni limpezi, o unica problema: cum isi va fauri «destinul» un tanar de douazeci de ani!“ - R.M.Alberc