Victor Hugo

“Pentru Adele Foucher Iubita mea,
Cand doua suflete, care se doresc unul pe celalalt, oricat de departe se aflau unul de celalalt se gasesc in sfarsit… o unire puternica si pura la fel ca sufletul insasi… incepe pe pamant si continua pentru totdeauna in ceruri.
Aceasta unire este dragostea, dragostea adevarata… o religie, a carei credinta este cel iubit, a carei viata se naste din devotiune si pasiune, si pentru care cele mai mari sacrificii sunt cele mai dulcii delicii.Asta este dragostea ce tu mi-o inspiri… Sufletul tau e capabil sa iubeasca cu puritatea si pasiunea ingerilor; dar poate el trebuie sa iubeasca numai un alt inger, gand care ma cutremura cu deznadejde.
Al tau pentru totdeauna”

Victor Hugo reda o creionare a Parisului medieval, a cladirilor (catedrala Notre-Dame, in special), a oamenilor si a moravurilor acestora. Actiunea romanului este legata de Notre-Dame de Paris este salasul unui biet cocosat surd. Acesta a fost abandonat aici si adoptat de arhidiaconul catedralei, Claude Frollo. Quasimodo este cocosatul care, ajuns la maturitate, devine clopotarul catedralei. El o zareste intr-o zi pe frumoasa tigancusa dansatoare Esmeralda si se indragosteste de ea.