Pe 6 decembrie 1916, trupele Puterilor Centrale intrau victorioase în București, marcînd practic eșecul campaniei militare române începute la 27 august. Capitala fusese părăsită de autorități încă de la sfârșitul lunii noiembrie, valul de refugiați în Moldova fiind întâmpinat de o populație locală îngrijorată.
Cartea lui Alin Ciupală prezintă implicarea României în desfășurarea Marelui Război din perspectiva rolului pe care l-au jucat femeile în susținerea efortului de război al țării. Sunt trecute în revistă acțiunile desfășurate de numeroase personalități feminine ale vremii – cum ar fi Olga Sturdza, Sabina Cantacuzino, Nadeja Știrbei sau Martha Bibescu – ca fondatoare și conducătoare ale unor societăți implicate în organizarea spitalelor de campanie și a trenurilor sanitare, înființarea de grădinițe de copii, orfelinate, cantine sau în găsirea unor soluții pentru ușurarea vieții prizonierilor români din lagărele din străinătate și a răniților din spitale. Un loc aparte îi este rezervat reginei Maria, care încă din perioada neutralității României a inițiat pregătirea unei baze de sprijinire a efortului de război din punct de vedere medical și logistic, fiind unul dintre cei mai activi susținători (prin acțiuni publice sau în cadrul familiei regale) ai intrării țării în război alături de puterile Antantei. Autorul prezintă și aspecte legate de viața socială a femeilor din perioada respectivă, arătând cum activitatea desfășurată de ele în timpul Primului Război Mondial a determinat modificarea statutului lor în societatea epocii.
„În lung alai, femei și copii ne cară sus proiectile și focoase lucitoare, întorcindu-se la vale cu tuburile trase și înnegrite. Nici nu-și dau seama că îndeplinesc vreun lucru deosebit, vreo faptă vitejească. Cum se duceau seara la fintina, cu donițele pe umeri, tot astfel ne aduc și acum hrană gurilor flămânde de oțel . Ca o nouă friză a Panateneelor, șirul lor ridică, deasupra slăbiciunilor trecătoare și a șovăielilor omenești, întruchiparea Patriei veșnice, săpată în trupuri și în suflete, în țărână și în văzduh, mai trainic decât chiar în stîncă slăvită a Acropolei.” – Gh.I. Brătianu
„Într-o zi în spital s-a produs o mare vânzoleală. Venise în vizită Regina Maria. A mers din salon în salon iar al nostru a fost ultimul. Trecea pe la fiecare pat, vorbind cu fiecare rănit în parte. După un sistem al ei, avea în mână stingă o hârtie cât o carte poștală pe care notase detalii despre fiecare – dacă era căsătorit, dacă soția sa era în Moldova sau în Muntenia sau dacă avea copii. Rămâneau toți uimiți că le știa numele și uneori avea și vești de la familiile lor.” – Dan Dimancescu
Submit your review | |