Unul isi scrie numele pe captuseala palariei, iar celalalt, pe captuseala sepcii - „Ia te uita, am avut aceeasi idee“. Asa se cunosc Bouvard si Pécuchet, copisti de meserie, si din acest moment incepe povestea lor. Nemultumiti de „vanzoleala urbana“, dar si ajutati de o mostenire, cei doi se muta la tara. Ajunsi nu fara peripetii acolo, incep sa se adapteze la traiul patriarhal: agricultura, pomicultura, gradinarit, cresterea animalelor etc. Se plictisesc repede de orice indeletni cire si de-aici inainte devin autodidacti, trecand prin tot felul de „domenii“: chimie, medicina, geologie, literatura, gramatica, istorie, religie etc. Lecturi, discutii, experi mente si boacane, cercetari si ghinioane, totul arata prostia burgheza. Este o carte „diabolica“, dupa cum spune Flaubert, in care: „O sa vomit peste contemporanii mei tot dezgustul pe care mi-l inspira. Totul va fi enorm si violent“.
Submit your review | |
