Martora a unui jaf pe Champs-Elysees, Anne Forestier, noua iubita a comisarului Verhoeven, reuseste sa scape cu viata de atacatorul ei. Ramane insa desfigurata si cu traume adanci.
Verhoeven se implica trup si suflet in aceasta ancheta, ce devine o chestiune strict personala, mai ales ca infractorul, un recidivist de o cruzime nemaiintalnita, e hotarat sa o gaseasca pe Anne...
Astfel, intre cei doi barbati are loc o confruntare pe viata si pe moarte, in care Verhoeven se arata necrutator si violent, gata sa renunte la toate principiile sale.
Dar cine e, de fapt, vanatorul? Si cine este victima?
Daca, sa zicem, personajul Alex este inspirat din Manon Lescaut, Camille aduce foarte mult cu Toulouse Lautrec. Unul dintre marile regrete ale mele este ca nu stiu sa desenez, asa ca am inventat un personaj care stie sa o faca. Avantajul de a avea un personaj artist (chiar si unul ratat, cum e Camille) este ca poate vorbi si un alt limbaj in afara de cel al investigatiei criminale. In sfarsit, creand-o pe mama lui Camille, o femeie rea, dar o mare artista, a fost pentru mine un mod de a-l pune pe Camille sub semnul unei contradictii care il va bantui in toata trilogia.
Submit your review | |
