Catherine de Médicis este un roman istoric, în care Balzac îşi propune reabilitarea figurii celei care a fost regină a Franţei între 1547 şi 1559, iar apoi şi-a exercitat, până la moarte, influenţa ca regentă şi ca regină-mamă.
Figură emblematică a secolului al XVI-lea, Catherine de Médicis îşi are numele indisolubil legat de războaiele religioase care au însângerat Franţa în acea epocă.
Deşi a fost o partizană a toleranţei şi a încercat în numeroase rânduri să ducă o politică de conciliere, rolul său, încă neelucidat, în sângerosul masacru denumit Noaptea Sfântului Bartolomeu a transformat-o într-o figură controversată şi cu o latură malefică accentuată.
Apogeul a fost atins de „Regina Margot”, romanul scris în 1845 de Alexandre Dumas, una dintre cele mai reuşite cărţi ale popularului autor. Dumas o prezintă pe regina-mamă, pe întreg parcursul cărţii, ca pe o intrigantă lipsită de scrupule şi de inimă, care condamnă la moarte nevinovaţi pentru a-şi atinge scopurile politice.
Balzac scrie în Introducere: „În Franţa, Catherine de Médicis a suferit din pricina erorii populare mai mult decât oricare altă femeie”. Astăzi, tendinţa istoricilor este de a o recunoaşte ca pe una dintre cele mai mari regine ale Franţei, aşadar de a-i da dreptate lui Balzac, nu lui Dumas.
Submit your review | |
