„Am avut o ferma in Africa, la poalele colinelor Ngong... Copacii aveau un frunzis delicat si usor, a carui alcatuire arata diferit de cea a copacilor europeni; el nu crestea in arcuri sau cupole, ci in straturi orizontale, iar aceasta forma le dadea copacilor inalti si solitari aspectul unor palmieri sau aerul eroic si romantic al unor corabii construite cu toata velatura, avand panzele stranse, iar marginilor padurii o stranie aparenta, de parca intreaga padure ar fi vibrat. Pe pajistile marilor campii se intindeau, incalcite si golase, tufele de maracini, iar iarba mirosea iute, a cimbru si a mirt; pe alocuri mirosul era atat de tare, incat narile te usturau. Toate florile pe care le-ntalneai pe campuri sau rasarind pe plantele taratoare si lianele din padurea virgina erau marunte ca florile ce cresc prin vai – numai la inceputul lungului sezon de ploi rasareau pe campuri niste crini inalti, masivi, puternic mirositori. Privelistile erau infinit de largi. Tot ce vedeai cu ochii respire maretie, libertate si o noblete fara egal.“ P
Proprietara a unei plantatii de cafea din Kenya care isi traieste apogeul si apoi cunoaste falimentul, Karen Blixen alcatuieste un intins mozaic afectiv unde privitorul descopera experiente la limita, episoade marcante, meandrele povestii sale de iubire cu Denys Finch-Hatton, portrete de prieteni sau servitori, descrieri de naturalist impatimit si de vanator iscusit, patanii exotice si nenumarate obiceiuri si ritualuri africane.
Submit your review | |
