Viata vazuta prin trei perechi de ochi. Un batran scriitor care incearca sa le povesteasca tinerilor sai discipoli o singura amintire tragicomica din timpul revolutiei maghiare din 1956, dar ca sa ajunga la ea trebuie sa dea la o parte un intreg paienjenis al memoriei.
Un „cautator de urme“ care incearca sa-si reconstituie trecutul de prizonier intr-un lagar de concentrare, eliberandu-se astfel definitiv. Un traducator din Budapesta care ia trenul ca sa incerce sa petreaca cateva zile de relaxare, la Viena. Istoria mare a unei tari mici vazuta in trei secvente subiective. Trei esecuri ale acestor calatorii in timp si spatiu: scriitorul nu se face inteles, „cautatorul de urme“ se simte in contratimp cu lumea in care se afla si cu propria-i viata, iar traducatorul este coborat din tren, la granita, cu proces verbal de contraventie. In cele trei esecuri – o consolare: povestind, intelegi. Trei nuvele bazate pe o singura idee: orice ar face si oricum s-ar purta, omul este putin vinovat.
Sfatul criticului: nu repetati cliseul ca Premiul Nobel s-ar da in ultimul timp numai si numai din ratiuni extraliterare. In ce ma priveste ma bucur ca, gratie lui, am descoperit un scriitor de o gingasie a formularii si o tarie a gandului ce tin de marea literatura.
Submit your review | |
