„Ce este Enigma Otiliei (1938), daca nu un roman comic? Dandu-ti impresia unei jucarii perfecte, de suruburi si arcuri, care de la prima declansare a mecanismului merge ca un ceasornic, epicul apare aici prea pur, prea tehnic, fara alta motivatie decat gratuitatea sa estetica prea evidenta; aceasta tehnica pura ca un joc se aplica insa pe un material realist, instabil ca insasi viata si totusi captat, incorsetat de recea voluptate a autorului. Stilul a fost redus la functia comunicarii directe, elementele artistice ale prozei au disparut - la un scriitor atat de bogat in valori imagistice, vadite si in romanul anterior, Cartea nuntii (1933) -, resorturile psihologice insesi ramanand ascunse (dar cu rezultate precise) in materialitatea faptica, schematizata, esentializata pana la caricatura -o caricatura inca romantica. Enigma Otiliei nu te angajeaza afectiv, nu te absoarbe intr-o alta realitate, care sa anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuza, te farmeca, te subjuga estetic, iti da o placere pur intelectuala, gratuita, ludica [...]“ - I. Negoitescu
Submit your review | |
