Ancheta porneste cu o crima tripla: un tanar Don Juan care traia pe picior mare, mult peste aparentele sale mijloace de subzistenta, si doi pensionari in varsta, obisnuiti sa stea mai mult incuiati in casa, dar care se hotarasc pe neasteptate sa participe la o excursie de grup la Tindari, promontoriul care tine piept marii, cu „misteriosul teatru antic grecesc si plaja de forma unei maini, cu degetele rosii“. Singura legatura dintre cele doua cazuri pare sa fie faptul ca toti locuiesc in acelasi bloc. Insa Montalbano a fost inzestrat cu un dar (blestemat?), acela de a sti sa citeasca semne ce par a avea mai mult de-a face cu stravechile ritualuri magice: il ajuta un batran maslin cu ramurile contorsionate, echipa sa de la comisariat, suedeza Ingrid, o carte de Conrad si un boss mafiot.
„Autocontrol? Lipsa de sensibilitate? Nu, fara indoiala ca explicatia era mult mai simpla: diferenta de varsta. El se apropia de cincizeci, in vreme ce Mimì abia trecuse de treizeci. Augello era pregatit sa paseasca in mileniul III, in vreme ce el, Montalbano, n-avea sa se obisnuiasca niciodata cu noile vremuri. Atat si nimic mai mult. Augello stia ca se intra in mod natural intr-o epoca noua, una a crimelor ingrozitoare puse la cale de asasini anonimi, cu site-uri si adrese de internet – sau cum naiba s-o fi numind –, dar fara chip, fara o pereche de ochi si fara o expresie a fetei. Ei bine, da, asa cum spusese si mai devreme, era prea batran pentru meseria asta!“
Submit your review | |