Din intreaga creatie a lui Boll, Fotografie de grup cu doamna este, poate, cea mai coplesitoare fresca a Germaniei din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si din anii reconstructiei ulterioare, o lectura fundamentala pentru cei ce vor sa inteleaga o lume, cu obsesiile, orgoliile si fricile ei. In acelasi timp, este o emotionanta poveste de viata, avand-o in centru pe Leni Gruyten, o femeie puternica, prinsa in vartejul nebuniei razboiului. Prozatorul german adopta o tehnica narativa inedita: isi scrie romanul sub forma unei investigatii obiective asupra protagonistei, interogand personaje din jurul ei si relatand, astfel, pas cu pas, evenimentele ce ii marcheaza destinul. Imaginea de ansamblu obtinuta in cele din urma, asupra traiului cetatenilor obisnuiti pe teritoriul Germaniei in timpul razboiului si dupa sfarsitul acestuia, este colosala.
„In spatele fiecarui cuvant se ascunde o intreaga lume, care trebuie imaginata. De fapt, fiecare cuvant contine o incarcatura imensa de amintiri – nu doar ale unei singure persoane, ci ale intregii omeniri.“ – Heinrich Boll
„Cel care va incerca sa cuprinda dintr-o singura rasuflare generoasa si extrem de variata scriitura a lui Heinrich Boll va descoperi ca tine in maini o «notiune». Caci in aceste scrieri – incepute cu douazeci de ani in urma si culminand cu romanul Fotografie de grup cu doamna – exista constant o dubla tema care deserveste o astfel de notiune sintetizanta: Estetica umanitatii si lipsa ei de adapost. Insa fiintele lipsite de adapost ale lui Boll nu sunt indivizi lipsiti si de credinta sau epave umane aruncate dincolo de bastioanele civilizatiei. Povestile lui sunt despre o societate in sine fara acoperis deasupra capului, o epoca deraiata, dislocata, care sta la fiecare colt de strada cu mana intinsa, rugandu-se pentru mila unui spirit bland si pentru solidaritate umana.“ – Discursul de decernare a Premiului Nobel pentru Literatura, 1972
Submit your review | |
