„In 1951, cand aparea Goya al lui Feuchtwanger, literatura despre marele pictor spaniol numara zeci de tomuri. De peste un secol atat omul cat si opera faceau obiectul unor asidue cercetari si al unor serioase eforturi de interpretare. Inca Theophile Gautier in 1842, apoi Baudelaire, intr-un eseu publicat in 1857, incercasera printre primii sa gaseasca cheia pentru descifrarea sensului adesea ascuns al gravurilor din suita Capriciilor, reusind sa desprinda adevaruri valabile si azi“.
„Nu putem sa nu surprindem inca o asemanare, printre multe altele, intre destinul lui Goya si cel al lui Feuchtwanger insusi – amandoi expatriati, dar murind linistiti si impacati departe de tara lor, convinsi fiind ca vor apartine in viitor marii patrii a omenirii. Si pictorul si scriitorul facusera totul pentru obtinerea acestei cetatenii nemuritoare“.
Submit your review | |