Mexicul voteaza impotriva Statelor Unite in Consiliul de Securitate. Washingtonul, iritat, trece la represalii si, folosindu-se de controlul pe care-l detine asupra satelitilor de comunicatii, ii intrerupe irevocabil toate retelele de comunicatie. Mexicanii se pomenesc peste noapte fara telefoane, televiziune, radio sau internet, intr-un moment de instabilitate politica majora: actualul presedinte este grav bolnav si criza politica bate la usa. Stilul epistolar este brusc resuscitat, si devine suportul unei sarabande de intrigi, ce ne-ar aminti de Legaturile primejdioase ale lui Choderlos de Laclos, daca miza nu ar fi diferita - caci nu jocuri amoroase se tes in acest ultim roman al lui Carlos Fuentes (2002), ci cabale politice in anticiparea momentului electoral. Amalgam unic si inedit de politica si literatura de cea mai buna calitate, Jiltul vulturului vorbeste despre un Mexic al anului 2020 si un context international tensionat, in care insa cititorul de azi, si mai mult, cititorul roman, se regaseste - si isi regaseste lumea - cu surprindere.
„E periculos sa fii cu adevarat cinstit in tara asta. Cinstea poate sa fie admirabila, insa se poate transforma intr-un viciu. Trebuie sa te arati flexibil in fata coruptiei. Fii tu cinstit, Tomas, dar inchide ochii – la fel ca justitia divina – fata de coruptia celorlalti. Nu uita, in primul rand, ca tocmai coruptia e cea care unge sistemul. Majoritatea politicienilor, a functionarilor, a contractorilor etcetera, nu va avea alt prilej sa se imbogateasca in afara acestuia, cel adus pe sase ani. Apoi se intorc in uitare. Dar ei chiar vor sa fie uitati ca sa nu-i mai acuze nimeni, si bogati ca sa nu-i mai deranjeze nimeni. Navaleste o alta turma de nesimtiti.“ – Carlos Fuentes, Jiltul vulturului
Submit your review | |
