„Barthes - Ultimul strigat“, titreaza Les Inrockuptibles, salutand aparitia pe 5 februarie 2009, la Editura Seuil, a Jurnal de deuil, la distanta de 3 decenii de la ultima nota scrisa, in 15 septembrie 1979, si de 29 de ani de la trecerea in nefiinta a autorului, in martie 1980.
„Cat timp trebuie sa treaca de la moartea autorului, se intreaba editorialistul de la Liberation, pentru a face publice scrierile sale intime?“ Deloc retorica, intrebarea, si asta fiindca Francois Wahl, prietenul si ex-editorul lui Roland Barthes, a contestat violent publicarea ineditelor, pe motiv ca aceasta ar constitui un „derapaj“ (chit ca apar cu acordul lui Michel Salzedo, fratele si executorul testamentar al lui Barthes!), insemnarile postume tinand de stricta intimitate a scriitorului. Nu este singura polemica din Franta ultimilor ani privitoare la publicatiile postume: seminarele lui Lacan, autobiografia lui Althusser, ineditele lui Foucault provoaca mania unora si entuzisamul altora.
Submit your review | |
