Asa cum apare el in realitatea veacului Luminilor, libertinul nu este, nici in primul rand si nici in mod fundamental, un scelerat, o faptura imorala si vicleana ce profita de credulitatea „oamenilor de bine“ pentru a-si satisface poftele marsave, ci un „filosof", un „liber-cugetator“, un om care, in sfarsit, a ajuns la maturitate, adica a ajuns sa nu mai ia drept litera de lege, precum copiii, tot ce aude spunandu-se in jurul sau despre lume, despre ce este bine si ce este rau, pentru a gandi cu propriul sau cap. Sapere aude - „indrazneste sa stii“: aceasta e deviza omului Luminilor. Or libertinul este una din incarnarile celui care a indraznit sa mearga pe calea cunoasterii si, consecvent cu stiinta la care a ajuns, si-a ales o linie de conduita, o „morala“.