In primavara lui 1377, pe malul raului Ujana cea Rea, la debarcaderul plutasului, un necunoscut cade scuturat de convulsii. Semn dumnezeiesc, conchide imediat unul din calatorii martori ai intamplarii. Calugarul Gjon se indoieste de mesajul divin, dar lucrurile sunt de-acum puse in miscare. Contele Gjika, stapanul locului, permite construirea unui pod de piatra, care sa-i „puna capastru“ Ujanei. Insa apa nu pare sa-si accepte infrangerea, iar picioarele podului, la care lucreaza constructorii ziua, se surpa noaptea.
Sa fie mana celor care administreaza plutele si nu vor sa-si piarda castigurile, sau podul are nevoie, cum spune stravechea balada balcanica, de zidirea unui om intre pietrele sale? Indiferent de raspuns, podul cu trei arce se intemeiaza pe crima. In cronica lui, calugarul Gjon Ukcama spune povestea podului, consemnand „minciuna, adica ceea ce se vede, si adevarul, cel care nu se vede“ si deslusind in faptele infricosatoare semnele funeste ale unei tragedii mult mai mari care ameninta Bizantul si Balcanii.
„Eu, calugarul Gjon, fiul lui Gjorg Ukcama, stiind ca pre limba noastra inca nimic nu s-a scris despre podul de peste Ujana cea Rea, ba chiar continua sa se vorbeasca despre el vrute si nevrute, multime de scorneli si vorbe mincinoase, acum, cand podul a fost deja ispravit si chiar stropit in trei randuri cu sange, la temelie si pe culme, m-am hotarat sa-i astern cronica pe hartie…“
Submit your review | |
