Cine cade prizonier la japonezi are noroc daca moare repede. Executia sumara e preferabila lagarului, stiuta fiind inclinatia nipona spre suplicii. Cand insa recolta inseamna un lot de ofiteri si soldati englezi, lucrurile se schimba. Iar daca seful capturatilor sta bine la capitolul fanatism, virajul e savuros. Colonelul Nicholson primeste simultan mai multe misiuni: sa construiasca un pod peste raul Kwai, sa-l suporte pe colonelul Saito, comandantul lagarului, si sa-si convinga subalternii ca, la o adica, indeplinirea ordinelor (chiar rostite de dusman) tine de onoare, nicidecum de spectrul tradarii.
De aici incolo, lucrurile sunt limpezi pentru Nicholson. Ca sa lege Thailanda de Birmania, el nu mobilizeaza doar resturile unei armate infrante, ci si doua expresii iubite in Albion: stiff upper lip si esprit de corps. Cu sprijinul lor, colonelul englez (interpretat exceptional de Alec Guinness in filmul realizat dupa romanul lui Boulle) isi consuma drama si are grija sa se ascunda in spatele principiilor ori de cate ori i se spune ca binele pe care crede ca-l livreaza e de fapt rau in toata legea. Iar cine-l compara pe colonelul Nicholson cu majordomul Stevens din Ramasitele zilei de Ishiguro nu face decat sa puna alaturi doua feluri de orbire.
Submit your review | |
