Femeie prin nastere si farmec, dar cu o atitudine demna de un barbat puternic, Bernarda Soledade este protagonista primului roman al lui Raimundo Carrero, scris pe cand scriitorul brazilian avea doar 23 de ani.
Povestea Bernardei Soledade se deruleaza pe doua portative temporale, alternand evenimentele petrecute in prezent la ferma Puchinana si episoade din istoria fermei. Bernarda locuieste la Puchinana impreuna cu sora sa, Ines, mama sa, Gabriela si tatal sau. Hotarata sa extinda proprietatile fermei, Bernarda preia fraiele si cucereste fara ezitare terenurile din jur. Deranjati de comportamentul familiei Soledade, fermierii vecini planuiesc o razbunare, iar cel care urma sa duca planul la indeplinire este chiar unchiul protagonistei, Anrique. Are loc o crima, dar si o rasturnare de situatie, Anrique schimband baricadele luptei. Povestea se complica tot mai tare, Ines are si ea legaturi cu adversarii familiei sale, dar accepta sa infrunte consecintele. Dorinta de posesiune, fie ca e vorba de pamant, de cai sau de barbati este o constanta a Bernardei Soledade, care-si capata o porecla cum nu se poate mai potrivita: pantera din Sertao.
Raimundo Carrero, scriitor brazilian, s-a nascut in 1947, in Salgueiro, statul Pernambuco. Literatura este o pasiune pe care si-a descoperit-o in primii ani ai tineretii, insa, inainte de a incepe sa scrie, a activat ca muzician, cantand la saxofon intr-o trupa de rock, Os Tártaros, si a urmat cursuri de stiinte sociale la Universitatea Federala din Pernambuco (unde va si preda, pentru aproape 20 de ani). Cariera literara a fost secundata de cea de jurnalist, Carrero lucrand pentru numeroase institutii culturale si de presa din statul natal, reusind sa se faca cunoscut in ambele domenii. A scris proza scurta, piese de teatru si romane, iar succesul national si international s-a conturat inca de la inceput, prin primirea unor distinctii precum premiul Revelacao do Ano, Premio Oswald de Andrade. Publica primul roman – Bernarda Soledade, povestea unui tigru din sertao – la doar 23 de ani, iar acestuia i se alatura multe alte volume. Greutatea umbrei (1986) primeste Premio Jose Conde, acordat de guvernul din Pernambuco; Somos pedras que se consomem (1995) ii aduce premiul pentru cel mai bun romancier al anului din partea Asociatiei Criticilor de Arta din Sao Paulo si premiul Machado de Assis, acordat de Biblioteca Nationala, iar pentru Inima mea e sora lui Dumnezeu (2009) – Premiul Sao Paulo pentru literatura. Din 2005 devine membru activ al Academiei de Litere din Pernambuco.
Submit your review | |