Regimul cardinalilor (1624-1661) a avut un mare impact asupra guvernului si societatii franceze. A existat o continuitate esentiala atat in politica externa, cat si in cea interna. Fronda a produs o ruptura care, in timp, s-a adancit sau s-a micsorat; dar esecul acestei miscari a intarit tendinta spre absolutism si i-a consolidat principiile.
Relatia dezvoltata intre Richelieu, politicianul matur, si tanarul diplomat Mazarin s-a bazat pe un respect reciproc. Si totusi, diferentele intre ei sunt izbitoare. Daca impresionanta ascensiune catre putere a lui Richelieu poate fi justificata, in fiecare etapa a sa, prin traditia familiei si abilitatea personala, cea a lui Mazarin pare sa aiba la baza un spirit de aventura, o intamplare in care, la fiecare pas, omul sfideaza sansa. Studiul de fata se concentreaza asupra modurilor in care Richelieu si Mazarin si-au inteles rolurile si si-au exercitat puterea, si asupra felului in care au folosit aceasta putere.
Submit your review | |
