„Sefarad este construit din 17 povestiri, in care se vorbeste atat despre razboi, despartire, violenta politica, exil, cruzime umana, crima, sacrificiu, expulzare, tortura si moarte, cat si despre nostalgie, dragoste si asteptare. O carte extraordinara, in acelasi timp fictiune si istorie, inspirata din diaspora sefarazilor, ce au fost fortati sa paraseasca Spania in 1492 (cuvantul sefarad inseamna, in ebraica, Spania), de holocaust si epurarile staliniste. O carte in care subiectul central, lagarele de exterminare, ce a inspirat sute de mii de pagini, este ridicat la cel mai intens nivel emotional de talentul lui Munoz Molina: romancierul reuseste performanta unica de a prezenta ororile in asemenea fel incat cititorul se poate transpune cu usurinta (este impins sa o faca) in pielea personajelor urmarite, terorizate, condamnate.
Navigand neincetat intre trecut si prezent, Molina evoca oameni reali si fictivi care se intalnesc intr-un tipar aluziv extrem de bogat in semnificatii – de la Evghenia Ginsburg la Grete Buber-Neumann, prima aflata intr-un tren spre Gulag, a doua calatorind sordid spre un lagar de concentrare; de la un cizmar si o calugarita care devin amanti intr-un mic orasel spaniol la Primo Levi indreptandu-se spre Auschwitz si, mai ales, la Kafka, ce apare mereu, pe neasteptate, pentru a atrage atentia asupra catorva constante ale cartii: singuratatea, problema identitatii, cosmarul si alienarea ce guverneaza viata minoritatilor (devenite uneori minoritati doar prin boala sau viciu) persecutate de irationalitatea ce devasteaza lumea.“ – Razvan Petrescu
„Exista carti care supun scriitorul unui mare risc, ca un act de acrobatie pe sarma, si carti care se autodistrug si altele care, ca un camp minat, sunt gata sa-l termine pe cititor. Si mai exista si Sefarad, o carte superb de alarmanta in toate aspectele enuntate mai sus. E o retea de imagini si teroare, de vieti vazute din unghiuri surprinzatoare, toate legate de Spania – taramul pe care rabinii l-au identificat cu biblicul Sefarad – si de teribila poveste a parasirii ei.“ – Michael Pye, New York Times
Submit your review | |
