Albania

Scrisa de unul dintre cei mai reputati bizantinologi ai secolului XX, lucrarea urmareste in desfasurarea ei o istorie ce se intinde de la domnia lui Constantin cel Mare pana la cucerirea Constantinopolului de catre Mahomed al II-lea. Abordarea complexa adoptata de Vasiliev – autorul prezentand si comentand nu doar evenimentele politice si militare, ci si relatiile comerciale, viata religioasa si realizarile culturale – face din Istoria Imperiului bizantin cel mai cuprinzator studiu din acest domeniu. Dincolo de bogatia informatiei si acuratetea analizei, cititorul poate contempla spectacolul fascinant al unei mari civilizatii.

„Pentru cercetarea adusa in discutie, subiectul poate fi restrans dintr-un anumit punct de vedere. Aici ma rezum la chestiuni esentiale si am in vedere perioada dintre 284 - Urcarea pe tron a lui Diocletian, si 1081, incoronarea lui Alexios I Comnenul. In afara de faptul ca, din diverse motive, este primul imparat care poate fi considerat «bizantin», Diocletian a initiat schimbari importante in cadrul armatei, schimbari ce au marcat-o pentru mult timp. Cu toate ca si Alexios I a facut schimbari majore, motivul principal pentru care ma opresc la el este ca pana la 1081 vechea armata a themelor si tagmatelor practic s-a dezintegrat, astfel incat forta militara tardiva a fost diferita de cea anterioara. Intrucat se stie ca themele si tagmatele au inclus teritorii ce datau din secolul al IV-lea, anul 1081 a reprezentat sfarsitul unei dezvoltari, daca nu finalul armatei bizantine. Propun, asadar, o prezentare a istoriei militare bizantine pana la acea data. “ - Warren Treadgold

Aceasta carte, scrisa pentru studenti si toti cei pasionati de istorie, urmareste istoria Imperiului Bizantin, de la inceputurile sale in anul 285 pana la sfarsitul sau, in 1453. Autorul combina stilul narativ cu cel descriptiv, pentru a surprinde evolutia sociala si culturala, in fiecare dintre cele sase faze principale ale dezvoltarii Bizantului. Volumul contine sase harti detaliate.

In furtunosii ani ’60, un general italian si un preot sunt trimisi in Albania sa aduca in patrie ramasitele soldatilor morti in al Doilea Razboi Mondial. Pe masura ce timpul trece si osemintele celor morti se aduna, cei doi vor ajunge sa-si descopere adevaratele instincte. Daca la inceputul misiunii generalul pare minat de un exacerbat simt al datoriei, incetul cu incetul, odata cu evolutia romanului, manifestarile inumane, cruzimea si izbucnirile paranoice vor lua locul unei masti bine construite de-a lungul unei vieti.

In Albania secolului al XV-lea, razboiul bate la usa. Locuitorii unei cetati de hotar si-au ales soarta. Nu au primit pacea otomana, pe care solia sultanului le-o promitea in schimbul abjurarii, iar acum asteapta riposta neintarziata a imperiului. Iar odata cu primavara, soseste si imensa armata turca, inaintand lenes si inexorabil spre fortareata. Capitularea, se pare, nu e decat o chestiune de timp. Dar acest timp, infim in durata istoriei, este nesfarsit pentru cei prinsi in inclestarea in care se infrunta doua lumi. Stelele consultate de astrolog raman tacute. Imamii prevestesc victoria, iar poetul orb plange in versuri prapadul. Unde e adevarul? Ce sa scrie cronicarul ostirii? Un lucru e sigur: indiferent de care parte se va inclina balanta in saptamanile, apoi lunile de asediu apasator si de arsita, cadentate de bubuitul innebunitor al tobelor, si eroii, si lasii vor avea aceeasi soarta tragica.