Bosnia-Hertegovina

Margaret Mazzantini este autoarea bestsellerului Nu te misca (1.500.000 de exemplare vandute in Italia), tradus in 32 de limbi si ecranizat in regia lui Sergio Castellitto, cu Penelope Cruz in rolul principal.
Romanul Venit pe lume (2008), castigator al premiului Campiello 2009, reda tulburatoarea poveste a vietii unei femei de cincizeci si trei de ani, Gemma, din Roma, care se intoarce impreuna cu fiul ei, Pietro, in locurile unde traise in tinerete o mare iubire cu un fotograf genovez, Diego. Treptat, Gemma aluneca in trecutul tinerei cercetatoare care, pentru a scrie un studiu despre poezia lui Andria, pleaca la Sarajevo. Ajutata de poetul Gojko, cel care avea sa ii ramana prieten tot restul vietii, Gemma descopera farmecul orasului, dar si pe Diego.

Un renume de trista faima a insotit Balcanii de-a lungul acestui secol: pentru Europa Occidentala, regiunea n-a reprezentat mai mult decat un butoi cu pulbere. Si totusi, in ciuda crizelor periodice care au strabatut acest spatiu, imaginea sa in constiinta europeana n-a fost dintotdeauna sumbra. Vreme de secole Balcanii au fost priviti ca un teritoriu exotic si fascinant, inzestrat cu intregul farmec al Orientului.

Maria Todorova, cercetatoare americana de origine bulgara, analizeaza inceputurile acestei imagini, relevandu-i avatarurile si descifrandu-i consecintele asupra istoriei de ieri si de azi.

Subiectul cartii lui Larry Wolff, profesor de istorie la Boston College, este definirea si caracterizarea Europei de Est de catre ganditorii occidentali din ultima parte a secolului al XVIII–lea. Cei mai celebri sunt Voltaire si Rousseau, care au comentat tari unde n-au fost niciodata: Rusia si respectiv Polonia. Multi altii au calatorit insa in tarile despre care au scris, lasand posteritatii observatii patrunzatoare, dar si opinii subiective sau jumatati de adevaruri. Larry Wolff, specialist in secolul al XVIII–lea european, ofera o magistrala sinteza a doua secole de interactiune simbolica intre Vest si Est.

Aceasta carte prezinta Balcanii care au fost intotdeauna crucea pe care o are de purtat omenirea, de la asasinatul care a dat startul natiunilor in primul razboi mondial, pana la razboaiele etnice din Yugoslavia.

„Doamne, nu lăsa ca inima noastră să rămână pustie, ci fă – pentru că totul atârnă de voia Ta – ca întruna să dorim şi să sperăm, iar ceea ce dorim să fie bun şi temeinic, iar speranţa să nu ne fie deşartă. Fă ca obiectul dorinţelor noastre să fie mai înalt şi mai frumos decât viaţa noastră, iar noi să nu trădăm nicicând nădejdea de mai bine din pricina unor înfăptuiri efemere şi amăgitoare, care ne ascund zarea şi ne promit mincinos odihna. Fă-ne să urmăm drumul drept, cu vremelnice poticniri, dar cu tihnă şi glorie la capătul lui. Şi dă-ne înţelepciune şi curaj, de vreme ce ne dai ispite. Şi oriîncotro am merge şi am rătăci, nu îngădui ca la sfârşit să rămânem în afara atotcuprinzătoarei Tale armonii, căci asta ne dorim în fiece clipă, în fiece loc, cu fiecare părticică a fiinţei noastre.“